UE – atitudine narcisistã?

Subiectul comunicării europene, intens dezbătut, explicat de teoreticieni, cercetat de specialişti şi simţit individual de fiecare în parte, va continua să rămână o dilemă, asta până când, aşa cum spunea şi Dragoş-Constantin Popa, se va putea răspunde la o serie de întrebări: “Cât de departe poate şi se doreşte să fie dus procesul de integrare? În ce măsură afectează acest proces identitatea naţională a statelor membre şi care sunt implicaţiile unor asemenea efecte secundare? Cât de mult poate fi continuat procesul de extindere a Uniunii Europene? Care sunt limitele – geografice, civilizaţionale, de identitare – ale Europei?”

Contextul actual face extrem de dificilă găsirea acestor răspunsuri, şi deci “Europa va continua să plutească în „zona crepusculară” dintre realitatea postmodernă internă şi cea modernă/pre-modernă externă şi să intrige, atragă şi în egală măsură să repugne diverselor persoane şi interese la nivel intern şi extern. Europa va continua să pună accentul pe domeniile puţin controversate în relaţia cu partenerii internaţionali, precum relaţiile economice şi comerciale sau colaborarea în domeniul educaţiei şi culturii. Afacerile externe şi politicile din domeniul securităţii şi al apărării sau discuţiile despre drepturile omului şi standarele umanitare occidentale vor fi şi în viitor puncte de dezbatere şi tensiune între UE, statele membre ale Uniunii Europe şi diverşii săi interlocutori internaţionali. Europa va continua să diferenţieze între vecinătatea apropiată şi restul lumii, să inspire şi să încerce să influenţeze ţările vecine prin atracţia modelului comunitar pe care îl reprezintă, bazat pe ordine, prosperitate şi diversitate – refăcând, la scară regională, un sistem imperial în variantă postmodernă”.

Europa actuală este caracterizată de „anormalităţi în percepţia şi exprimarea realităţii internaţionale, datorându-se moştenirii ereditare a proiectului european închegat după al Doilea Război Mondial şi atitudinii narcisiste întreţinute de construirea Uniunii Europene după sfârşitul Războiului Rece pe de o parte, şi dificultăţii de a comunica eficient cu lumea exterioară, pe de altă parte”.

Alte idei despre comunicarea europeană se pot citi în cartea recent lansată „Dilemele comunicarii Uniunii Europene”.

Dan LUCA / Bruxelles