Faptul că despre Diaspora românească încep să apară studii academice este benefic. Ceea ce a realizat Carmen Banţa prin lansarea recentă a “Studiului de caz – Migraţia românilor în Belgia (Bruxelles)” este o confirmare că există o dinamică contemporană pe care noi, românii, dorim să o înţelegem.
În februarie 2008 lansam un mesaj românilor din România, accentuând faptul că experienţa noastră, a celor din Bruxelles, din Belgia sau din alte zone din afara teritoriului Statului român, poate să aibă un impact pozitiv în politica românească. Acesta este motivul principal pentru care am decis să constituim o organizaţie politică românească. Diaspora românească nu constituie o problemă, ea ne ajută să înţelegem mai bine România contemporană, iar studiu prezentat în iunie 2008 făcea chiar un prim link între diaspora românească şi politicile europene.
Acum câteva constatări interesante din cartea doamnei Banţa:
“Dacă până în 1989 migraţia era privită ca un fenomen negativ, în prezent, România îşi reconsideră atitudinea şi acceptă aprecierea susţinută de multe alte state europene, conform căreia, printr-o migraţie controlată, se poate acţiona pozitiv asupra unor realităţi precum scăderea demografică sau cea economică”.
“În prezent, statul belgian nu recunoaşte oficial, ca minoritate etnică, comunitatea românilor cu toate că de-a lungul timpurilor, aceasta s-a individualizat, păstrându-şi însă identitatea naţională. Părerea noastră este că într-o ţară destul de tolerantă, a cărei capitală cosmopolită creează multe oportunităţi, românii, prin numărul suficient de mare şi prin acţiunile pe care le întreprind în toate forurile şi pe toate palierele sociale, ar putea fi considerată, statutar, minoritate etnică”.
“În Belgia, românii sunt pe locul doi, ca forţă de muncă în construcţii, după polonezi, iar femeile sunt căutate pentru nettoyage şi baby-sitter”.
Aşa cum zicea autoarea şi în “Concluzii”, sperăm să se continue această cercetare interdisciplinară despre comunitatea românilor din Bruxelles.
Recomand celor interesaţi două direcţii de abordare.
Prima, cea în care Diaspora românească se implică politic şi responsabil atât în ţara de adopţie – Belgia, cât şi în politica românească.
A doua posibilă dezvoltare este o analiză a Diasporei româneşti (foarte atipică, desigur) a Bruxelles-ului european. Şi normal, interferenţa dintre cele două “comunităţi” româneşti din Bruxelles este de asemnea foarte interesant de urmărit.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu