În declaraţia semnată în 21 iunie 1995 la Snagov, reprezentanţii tuturor partidelor politice de la acea vreme din România, îşi exprimau expres intenţia de a sprijini integrarea europeană. Şi asta s-a şi întâmplat. Solicitarea trimisă de România către Uniunea Europeană prin care îşi prezenta candidatura de a deveni membră a comunităţii, însoţită de Declaraţia de la Snagov, a reprezentat un pas uriaş pe drumul aderării la UE.
Ca mecanismele să se structureze în România – avem nevoie de eficienţă pentru a face faţă acum aşteptărilor ca stat membru. Evoluţia României în afacerile comunitare se simte, însă nu suficient.
Cred ca este momentul să ne gândim la un fel de “Snagov 2” în care România să se pregătească pentru adevărata integrare în UE. Avem nevoie de abordări mult mai realiste şi consistente ale dimensiunii europene, de optimizarea relaţiilor între structurile publice şi private româneşti cu structura comunitară. Mă refer aici la co-ordonarea lobby-ului românesc, la consolidarea imaginii de ţară şi a prezenţei româneşti în spaţiul european.
Dan LUCA / Bruxelles
Dane, interesanta ideea unui snagov 2.
RăspundețiȘtergeree insa o mare diferenta fata de momentul snagov 1. anume: nu mai exista 1 obiectiv clar, precis, ''palpabil'', cu un contur usor de inteles (si de acceptat ca atare) pt toata lumea. de data asta e vorba de un target mai larg, destul de flu si abordabil din mai multe puncte de vedere, cuprinzand mai multe obiective punctuale, mai tehnice (atat ca metoda de abordare, cat si ca rezultat).
pe de alta parte, precum bine stii, sunt destul de putini romanii care au o vedere de ansamblu a cum se face lobby eficient. majoritatea celor din institutii se 'misca' doar pe un segment strict delimitat care implica competente si atributii ce pot sau nu avea relevanta dpdv al unui lobby eficient. multi ar fi surpinsi sa afle ca, desi lucreaza pe pozitii cu 'nume mare' in structura institutionala, nu sunt neaparat 'necesari' unui lobby eficient.
iar ca cz, parerea mea e ca sunt putine state din Europa centrala si de est care resusesc sa puna in miscare si alte motoare decat lobby-ul traditional, ministerial, statal...
cazimir
“Obiectivul palpabil” este desigur o problemă în abordare, dar nu este o scuză. Evident, problematica integrării mecanismului românesc în cel comunitar este foarte complexă şi nu este deloc uşor de înţeles şi de găsit cele mai bune metode.
RăspundețiȘtergereE nevoie de o lege a coordonării “afacerilor europene” în România, şi nu trebuie aşteptat până la finalizarea legii care reglementează relaţia dintre Parlament şi Guvern in România. Poziţionarea “afacerilor europene” în România trebuie să urmeze calea politică, nu cea adminsitrativă.
Personalitatea liderilor politici face diferenţa în poziţionarea instituţiilor în mecanismul relaţionării ţării la UE. Iar dacă există un pact la nivel politic pe afacerile europene (sau mai precis dacă va exista) este important să se schiţeze şi mecanismul de implementare.
Din păcate însă, problemele economice ale României nu lasă loc “calibrării fine” a mecanismului de racordare la UE.
Dan LUCA / Bruxelles