Cenuşiu de Bucureşti

Petrecând câteva zile la Bucureşti, la sfârşitul lunii octombrie 2011, am luat din nou pulsul societăţii româneşti din interiorul sistemului. Experienţa din 2008 îmi era încă vie în minte şi să fiu sincer lumea este prea tristă şi frustrată pentru o Românie care se pregăteşte să sărbătoarească 5 ani de apartenenţă la Uniunea Europeană.

Discursul Regelui Mihai din Parlamentul României a avut un impact uriaş asupra a tot ce mişcă românesc, societate civilă, media, clasă politică. Simbolistica, gesturile, mesajele ascunse au fost tocate fin, parcă mai importante decât conţinutul discursului. Iar ca să întregim poza colorată a unei Românii în care ficţiunea şi complotul fac parte din cotidian, vă recomand articolul Charles de România, un scenariu prin care…, dar vă las să vă delectaţi singuri pe acest text…

Printr-o conjuctură favorabilă am ajuns şi la decernarea titlului de Doctor Honoris Causa, de către SNSPA, dlui Mugur Isărescu. Un eveniment reuşit, în care pata de culoare a fost dată şi de prezenţa personalităţilor intrate recent în istoria României: Emil Constantinescu şi Petre Roman.

În anul 2000, implementând un proiect PHARE pentru Institutul European din România, locuisem vreo 11 luni pe lângă Piaţa Amzei. Am revăzut locurile şi cu părere de rău vreau să spun că parcă timpul a stat în loc aici. Aceleaşi renovări continue, aurolaci care dormeau la gurile de aerisire pentru a se încălzi, aceeaşi lume gri a unui Bucureşti care, precum România, pare că nu se îşi regăseşte identitatea europeană.

Dan LUCA / Bruxelles