Educaţia nonformală şi vizibilitatea europeană

Deşi se vorbea de educaţia nonformală încă din anii ’60, ca şi completare la informaţiile predate în înstituţiile de învăţământ, încă se poate vorbi mult despre asta, pentru conştientizarea importanţei acesteia.

Conform definiţiei dată de UNESCO, “educaţia nonformală nu urmează un sistem ierarhizat şi poate diferi ca durată, fără a implica în mod obligatoriu certificarea rezultatelor învăţării”. Deşi nu este atestată printr-o diplomă, recomandările şi experienţa acumulată cântăresc foarte mult în CV.

Foarte bună iniţiativa FDSC şi a Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ANPCDEFP) de a implementa un proiect de promovare a educaţiei nonformale în România. Reprezentanţii lor s-au deplasat prin ţară şi au vizitat diverse ONG-uri, centre de formare, instituţii de învăţământ, angajatori (firme), palate ale copiilor, muzee, teatre şi le-au explicat ce înseamnă educaţia nonformală şi de ce e bine să o facem. Acum însă, promovarea trebuie să ajungă şi să conştientizeze beneficiarii direcţi ai diferitelor variante de educaţie nonformală, a educaţiei pe toată durata vieţii.

Sunt state care de ani buni au activităţi extracuriculare asigurate de stat. Despre educaţia non-formale am scris recent, ca factor important în pregătirea resursei umane necesare pentru racordarea României la sistemul european.

Dan LUCA / Bruxelles