Deşi se vorbea de
educaţia nonformală încă din anii ’60, ca şi completare la informaţiile predate
în înstituţiile de învăţământ, încă se poate vorbi mult despre asta, pentru
conştientizarea importanţei acesteia.
Conform definiţiei
dată de UNESCO, “educaţia nonformală nu urmează un sistem ierarhizat şi
poate diferi ca durată, fără a implica în mod obligatoriu certificarea rezultatelor
învăţării”. Deşi nu este atestată printr-o diplomă, recomandările şi experienţa
acumulată cântăresc foarte mult în CV.
Foarte bună
iniţiativa FDSC şi a Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul
Educaţiei şi Formării Profesionale Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
(ANPCDEFP) de a implementa un proiect de promovare a educaţiei nonformale în
România. Reprezentanţii lor s-au deplasat prin ţară şi au vizitat diverse
ONG-uri, centre de formare, instituţii de învăţământ, angajatori (firme),
palate ale copiilor, muzee, teatre şi le-au explicat ce înseamnă educaţia
nonformală şi de ce e bine să o facem. Acum însă, promovarea trebuie să ajungă
şi să conştientizeze beneficiarii direcţi ai diferitelor variante de educaţie
nonformală, a educaţiei pe toată durata vieţii.
Sunt state care
de ani buni au activităţi
extracuriculare asigurate de stat. Despre educaţia
non-formale am scris recent, ca factor
important în pregătirea resursei umane necesare pentru racordarea României
la sistemul european.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu