Într-o nouă
corespondenţă de la Bruxelles pentru presa locală românească am abordat
subiectul dezbaterilor despre viitorul Uniunii Europene, introducând câteva
întrebări la care ar trebui să avem răspunsuri pentru a defini clar
poziţionarea României în acest context.
Materialul
integral, publicat de Ziarul
Prahova, poate fi citit în continuare:
.................
Traversăm o
perioadă în care dezbaterile legate de viitorul Uniunii Europene devin un
subiect fierbinte, atât la Bruxelles, cât şi în alte capitale europene. Martin
Schulz - preşedintele Parlamentului European, declara că vede “integrarea
europeană” ca soluţie la problemele cu care se confruntă Uniunea în ultimii
ani. Există voci care consideră federalismul în Europa ca fiind o direcţie
greşită. De ce? Exemplul succesului modelului american din perioada
hamiltoniană implică existenţa pârghiilor instituţionale necesare şi a
delegării şi repartizării clare a competenţelor pentru gestionarea resurselor
financiare.
Marea Britanie
pare să se simtă “incomodată” de situaţiile în care nu poate decide, atunci
când trebuie să urmeze hotărârile Bruxellesului. Discuţiile pentru renegocierea
poziţiei Marii Britanii în UE vor influenţa semnificativ “faţa” Uniunii. De
partea cealaltă, personalităţi “cu greutate” istorică, precum Jacques Delors,
au considerat că Marii Britanii i s-ar putea oferi statutul de „membru asociat
al UE”. În context, Berlinul este din ce în ce mai angajat pentru
calea “europeană”. Discursul cancelarului Angela Merkel abordează tot mai
frecvent tema integrării, cu accent pe beneficiile cetăţeanului european.
România este
unul dintre cele 25 de state membre UE care au decis să semneze Tratatul
Fiscal. Unde se plasează însă, România în dezbaterea despre viitorul
instituţiilor europene şi al Uniunii Europene în general? Care este rolul cheie
al României în acest proces de transformare, ce am putea câştiga şi care ar
putea fi pierderile? Ce idei, ce bune practici ar putea sugera România pentru
ameliorarea arhitecturii instituţionale şi a funcţionării UE? Ce dificultăţi a
întâmpinat în scurta perioadă de 6 ani de membership? Ce soluţii ar fi pentru
surmontarea lor? Cât poate influenţa interesul românesc dezbaterea despre
viitorul Europei? Cum şi în ce mod? Care este acest interes în context
european? Acestea sunt doar câteva întrebări care suscită interesul unei
dezbateri la nivel intern în contextul descris anterior.
Ce va însemna
pentru România, ca şi stat membru, un nou Tratat al UE? Vasile Puşcaş consideră
că ar fi “o nouă şansă de a se europeniza intern sau o altă simulare de
schimbare, doar pentru ca anumiţi lideri români să se asocieze cu unul sau
altul dintre puternicii Europei”.
Noua guvernare
din România a lansat deja dezbaterile pe tema unei noi Constituţii în România,
dar şi în privinţa regiunilor de dezvoltare. Care vor fi aceste schimbări vom
vedea, poate, deja în următoarele luni. Calibrarea actuală a portofoliilor din
Cabinetul Ponta, axat, aşa cum spunea şi premierul, pe structura Comisiei Europene,
denotă deja o nouă abordare, sectorială, atât de necesară stadiului actual al
ţării noastre.
Credem că este
foarte important ca dezbaterea despre România şi regiunile sale, ca orice
dezbatere internă, să fie racordată la actuala dezbatere despre viitorul
instituţiilor europene. Pentru că Europa nu mai este de mult timp politică
externă, ci parte a politicii interne a fiecărui stat membru. De aceea, invităm la reflecţie şi dezbatere!
Dan LUCA /
Bruxelles.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu