Voi transmite
de la Bruxelles corespondenţe scurte săptămânale şi pentru ziarul Făclia. În această săptămână am vorbit despre importanţa
parteneriatelor strategice pentru România, un stat membru al Uniunii Europene care
are astfel mari şanse de a se afirma în plan comunitar.
Vă recomand
materialul integral:
...........
În primăvara
acestui an, “ţările Vişegrad” (Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi Slovacia)
ajungeau, în urma dezbaterilor purtate, la un acord pentru a crea o forţă
militară unită, ce ar putea deveni operativă începînd cu anul 2016. Cele patru
state sînt în acelaşi timp şi membre NATO.
Mesajul a fost
făcut public la Varşovia, în prezenţa cancelarului german şi a preşedintelui
francez, state cu care Polonia cooperează ca membre ale „Triunghiului de la
Weimar”. Premierul polonez Donald Tusk spunea în cadrul unui interviu acordat
în urma acestei întîlniri că ţările din Europa Centrală şi de Est, colaborează
precum la Bruxelles, pentru unitatea Europei şi pentru integrarea europenă.
Tusk a făcut de asemenea referiri la eforturile pe care le depune UE în reforma
economică şi monetară, insistînd pe faptul că Uniunea Monetară Europeană îşi
propune să consolideze Uniunea nu să o dividă.
Ce vreau să
subliniez cu acest lucru? Polonia şi-a făcut simţită prezenţa în UE,
implicîndu-se intens în dezbaterile despre viitorul UE, ştiind cînd să joace
alături de statele mari, sau cînd să îşi urmeze rolul de lider regional. Asta
trebuie să înveţe şi România!
Implicarea în
parteneriate strategice este esenţială pentru consolidarea poziţiei ţării la
nivel european. Cum sublinia şi premierul Victor Ponta prezent recent la
Varşovia, trebuie să recunoaştem importanţa relaţiei dintre România şi Polonia,
un adevărat exemplu pentru ţara noastră. Fondurile
europene, regionalizarea, o preşedenţie UE fără obiecţii, sînt doar cîteva din
capitolele la care ne putem inspira. Ponta a completat că cele două ţări au
opţiuni «absolut identice» despre ceea ce trebuie făcut la nivel european în
anii care urmează.
Mergînd mai
spre vest, Italia este una dintre fondatoarele Uniunii, gazda a milioane de
români care au ales să îşi refacă viaţa acolo. Aşa cum spunea fostul
secretarului de stat pentru afaceri europene, Luminiţa Odobescu, este bine că
relaţiile bilaterale între cele două ţări “sînt tot mai bune”, cu preocupări
pentru “creştea prezenţei investitorilor italieni în economia românească, cu
accent pe domeniile energetic, infrastructură şi agricultură”.
Tot pe filiera
latină, deşi nu cu un număr la fel de mare de emigranţi români – Franţa.
Decenii la rînd, Franţa a fost în centrul proiectului european. Vocea franceză,
“în surdină” pentru o perioadă, începe acum să prindă contur din nou. Economia
franceză încă rămîne aproape în urma celei germane, păstrînd importanţa
hexagonului în Uniune.
Nu mai vorbesc
de Germania, unul dintre cele mai impunătoare prezenţe europene, avînd în
vedere puterea economică în UE, fiind vorba de principalul donator la bugetul
comunitar.
În sfîrşit, dar
nu în ultimul rînd, desigur, rămîne parteneriatul cu Moldova. Dar de acest
parteneriat trebuie să beneficieze ambele părţi; şi UE, şi Moldova. Cea mai
mare greşeală ar fi să creem tensiune, dînd impresia că sute de mii de
moldoveni intră în Uniunea Europeană pe uşa din spate. Lucrurile trebuie
gîndite foarte bine, astfel încît să nu dăuneze aceste demersuri nici Moldovei,
nici Uniunii. Aici e o artă a diplomaţiei pe care trebuie să o dezvoltăm.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu