miercuri, 11 septembrie 2013

Dan LUCA – articol în ziarul Făclia – “Ancorare europeană prin parteneriate strategice”


Voi transmite de la Bruxelles corespondenţe scurte săptămânale şi pentru ziarul Făclia. În această săptămână am vorbit despre importanţa parteneriatelor strategice pentru România, un stat membru al Uniunii Europene care are astfel mari şanse de a se afirma în plan comunitar.

Vă recomand materialul integral:

...........

În primăvara acestui an, “ţările Vişegrad” (Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi Slovacia) ajungeau, în urma dezbaterilor purtate, la un acord pentru a crea o forţă militară unită, ce ar putea deveni operativă începînd cu anul 2016. Cele patru state sînt în acelaşi timp şi membre NATO.

Mesajul a fost făcut public la Varşovia, în prezenţa cancelarului german şi a preşedintelui francez, state cu care Polonia cooperează ca membre ale „Triunghiului de la Weimar”. Premierul polonez Donald Tusk spunea în cadrul unui interviu acordat în urma acestei întîlniri că ţările din Europa Centrală şi de Est, colaborează precum la Bruxelles, pentru unitatea Europei şi pentru integrarea europenă. Tusk a făcut de asemenea referiri la eforturile pe care le depune UE în reforma economică şi monetară, insistînd pe faptul că Uniunea Monetară Europeană îşi propune să consolideze Uniunea nu să o dividă.

Ce vreau să subliniez cu acest lucru? Polonia şi-a făcut simţită prezenţa în UE, implicîndu-se intens în dezbaterile despre viitorul UE, ştiind cînd să joace alături de statele mari, sau cînd să îşi urmeze rolul de lider regional. Asta trebuie să înveţe şi România!

Implicarea în parteneriate strategice este esenţială pentru consolidarea poziţiei ţării la nivel european. Cum sublinia şi premierul Victor Ponta prezent recent la Varşovia, trebuie să recunoaştem importanţa relaţiei dintre România şi Polonia, un adevărat exemplu pentru ţara noastră. Fondurile europene, regionalizarea, o preşedenţie UE fără obiecţii, sînt doar cîteva din capitolele la care ne putem inspira. Ponta a completat că cele două ţări au opţiuni «absolut identice» despre ceea ce trebuie făcut la nivel european în anii care urmează.

Mergînd mai spre vest, Italia este una dintre fondatoarele Uniunii, gazda a milioane de români care au ales să îşi refacă viaţa acolo. Aşa cum spunea fostul secretarului de stat pentru afaceri europene, Luminiţa Odobescu, este bine că relaţiile bilaterale între cele două ţări “sînt tot mai bune”, cu preocupări pentru “creştea prezenţei investitorilor italieni în economia românească, cu accent pe domeniile energetic, infrastructură şi agricultură”.

Tot pe filiera latină, deşi nu cu un număr la fel de mare de emigranţi români – Franţa. Decenii la rînd, Franţa a fost în centrul proiectului european. Vocea franceză, “în surdină” pentru o perioadă, începe acum să prindă contur din nou. Economia franceză încă rămîne aproape în urma celei germane, păstrînd importanţa hexagonului în Uniune.

Nu mai vorbesc de Germania, unul dintre cele mai impunătoare prezenţe europene, avînd în vedere puterea economică în UE, fiind vorba de principalul donator la bugetul comunitar.

În sfîrşit, dar nu în ultimul rînd, desigur, rămîne parteneriatul cu Moldova. Dar de acest parteneriat trebuie să beneficieze ambele părţi; şi UE, şi Moldova. Cea mai mare greşeală ar fi să creem tensiune, dînd impresia că sute de mii de moldoveni intră în Uniunea Europeană pe uşa din spate. Lucrurile trebuie gîndite foarte bine, astfel încît să nu dăuneze aceste demersuri nici Moldovei, nici Uniunii. Aici e o artă a diplomaţiei pe care trebuie să o dezvoltăm.

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu