Va deveni guvernul mondial o realitate?

În contextul crizei şi a multiplelor provocări cu care se confruntă lumea de astăzi, recent, deputații europeni au semnalat nevoia urgentă de a înființa o adunare parlamentară în cadrul Organizației Națiunilor Unite.

"O Adunarea Parlamentară a Organizației Națiunilor Unite este o componentă vitală pentru a consolida legitimitatea democratică a Organizației Națiunilor Unite", declara eurodeputatul Jo Leinen, în timpul unei conferințe internaționale organizate pe 17 octombrie. Atât Leinen cât și liderul ALDE, Graham Watson au susţinut această inițiativă din 2007.

Începând cu 1990 au existat multe apeluri de reformare a ONU, dar există puține demersuri clare în acest sens, din lipsa consensului. În prezent, cetățenii sunt doar indirect reprezentaţi în Adunarea Generală a ONU de către guvernele lor. Ca rezultat, voturile exprimate nu reflectă în mod adecvat spectrul politic care există la nivel național, inclusiv când vine vorba de opoziție.

Într-un mesaj emis cu ocazia conferinței de la Bruxelles, președintele Parlamentului European, Martin Schulz, a subliniat sprijinul de lungă durată pentru propunere. "Parlamentul European poate servi drept model pentru modul în care Adunarea Parlamentară a ONU s-ar putea dezvolta în timp. Ceea ce a început o dată ca un organism consultativ compus din parlamentari naționali este un legislativ ales în mod direct astăzi", spunea Schulz .

Conferința a sugerat că "un organism democratic global de reprezentanți aleși" ar trebui să fie stabilit "pentru a aduce guvernarea globală în urmărirea post-2015 a obiectivelor de dezvoltare" mai aproape de cetățeni.

Cam asta subliniam şi eu cu ocazia recentului interviu realizat de ziarul Argeşul, că se va înainta spre direcţia unui guvern global. Probabil generaţia asta va merge spre un Guvern european, dar generaţia copiilor noştri va avea misiunea democratizării unei guvernări globale. Vor fi mereu ţări care vor decide la nivel mondial, dar în direcţia aceasta se merge.

Deci, cred că se va merge către un Guvern mondial!

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – interviu în Făclia – “Un europarlament pentru integrarea europeană”

Mi-a făcut o desosibită plăcere să răspund unui nou interviu realizat de ziarul Făclia. Cu această ocazie vorbeam despre cum văd eu viitoarele alegeri europarlamentare.

Redau în continuare materialul publicat în 31 octombrie:

.........

Făclia: Ce credeţi, Europa se află cu adevărat într-un moment de răscruce?

D.L: Traversăm o perioadă în care dezbaterile legate de viitorul Uniunii Europene devin un subiect fierbinte, atît la Bruxelles, cît şi în alte capitale europene. Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, declara recent că vede “integrarea europeană” ca soluţie la problemele cu care se confruntă Uniunea în ultimii ani. Un recent raport privind viitorul UE, descrie trei posibile scenarii conform cărora sînt “şanse” aproape nule să asistăm la destrămarea construcţiei europene pînă în anul 2030. “Colapsul”, varianta cu cele mai puţine argumente de a se produce, aduce în discuţie moneda euro, ieşirea Greciei din eurozonă, şi în final, ca şi efect, reinstalarea controalelor vamale. “Declinul lent pe fondul crizei economice, statele membre menţin euro, însă nu la nivelul dolarului sau yenului”, este cel de-al doilea scenariu imaginat. “Renaşterea Uniunii Europene” este considerată posibilă de către autorii americani ai raportului, în condiţiile unei Europe cu organizare de tip federal.

Făclia: Chiar există pericolul blocajului Parlamentului European după alegerile din mai 2014?

D.L: Crizele financiare pe care le trăim au un impact major asupra construcţiei europene. S-a observat că o atmosferă de criză nu conduce la o integrare mai accentuată, ci la o izolare din partea unor ţări. Sondajele de opinie o arată clar, suportul cetăţenilor europeni pentru UE este în scădere. Nuanţînd însă, observăm că aceştia nu critică ideea de Uniune Europeană, însă nu sprijină sistemul european creat în ultimii ani. La nivel european apar noi lideri, noi mişcări, noi propuneri şi asta nu e rău. Problema e că majoritatea dintre aceştia îşi clădesc discursul public pe radicalizarea mesajului anti-sistem, cu conotaţii anti-UE. Dacă mergem în această direcţie, partidele anti-sistem vor profita enorm de alegerile europene de anul viitor. Într-un scenariu catastrofă, vom avea 25% din Parlamentul European de după mai 2014 dominat de eurodeputaţi care sînt împotriva UE, sînt pentru revenirea în matricele naţionale, fără nici o şansă de a menţine sistemul european.

 

Făclia: Cum îi putem motiva pe români să îi intereseze alegerile europene?

D.L: Sistemul este foarte complex şi din păcate o comunicare insuficientă şi incorectă creează confuzii. Putem avea alegeri europene în România pline de sens, în care cetăţenii să fie cu adevărat interesaţi, în care să putem discuta chestiuni reale. Mingea este însă în terenul partidelor politice. Avem o echipă europarlamentară echilibrată, avem periodic nevoie însă şi de suflu nou, de oameni conectaţi atît la realitatea de la Bruxelles cît şi la cea din România. Această “dublă pălărie”, precum şi complementaritea necesară între voinţa politică şi expertiza tehnică, face ca influenţa la Bruxelles să fie maximă, căci am avea oameni care să vorbească şi româna şi “bruxelleza”. Dacă avem pe listele propuse de partidele politice româneşti candidaţi care înţeleg cu adevărat complexitatea politicilor europene, realtăţile politico-administrative româneşti, şi de multe ori chiar nuanţele regionale, avem o şansă să susţinem un dialog util societăţii româneşti. Miza e mare, cine formează echipa de 32 de eurodeputaţi care vor conecta România la Europa pînă în 2019, cînd preluăm preşedenţia UE? Dacă vom merge însă pe aceleaşi nume, cu aceleaşi subiecte tocite de malaxorul mediatic românesc, riscăm să pierdem interesul pentru astfel de interacţii. Şi e mare păcat. Pierde instituţia europeană, pierde partidul politic, pierde ţara şi pierde cu siguranţă şi cetăţeanul român.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA în Mediafax - România să încerce să obţină postul de comisar european pentru Energie după 2014

Acum câteva zile, răspundeam întrebărilor corespondentului Mediafax legate de situaţia României în dosarul energetic european. Subliniam că România are un profil energetic foarte bun, astfel că ar trebui să încerce să obţină următorul comisar european, după alegerile europene din 2014, pe Energie. Ca independenţă energetică de ţară, noi suntem printre primele trei state din Uniunea Europeană. Avem un profil foarte bun şi pe energia regenerabilă.

Cu aceaastă ocazie, explicam că de cele mai multe ori, politica energetică este privită ca o chestiune deosebit de sensibilă, de interes naţional, prin care unele state membre îşi propun să devină mai puternice şi mai influente ca altele. Chiar dacă interdependenţa statelor în sectorul energetic este o caracteristică esenţială, ţările membre continuă să ia decizii unilaterale care, de cele mai multe ori, duc la creşterea fluctuaţiei preţurilor la energie. În prezent, niciun stat membru nu poate asigura pe cont propriu aprovizionarea cu energie a cetăţenilor, şi mai ales la preţuri acceptabile.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Prahova – “Lobby matur pentru beneficiari tineri”

Din categoria corespondenţelor pentru ziarul Prahova, miercuri, 30 octombrie, apărea un material în care am demonstrat cum activitatea de lobby reuşeşte să influenţeze politicile adoptate la Bruxelles, chiar şi atunci când vine vorba de interesele unui ONG, fără un buget exagerat.

Redau în continuare articolul integral:

...............

Pentru că exemplele de succes sunt cele mai bune dovezi că un sistem funcţionează, mi-am propus să vă vorbesc despre Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE), care prin activitatea de la Bruxelles, prin perseverenţa de care a dat dovadă ani la rând a reuşit să se implice în dezvoltarea unor importante proiecte europene.

AEGEE-Europe a avut o contribuţie esenţială la lansarea programului european de mobilitate în învăţământ, Erasmus, în anii ’80. Lobby-ul efectuat în perioada 1986-1987, prin presă, dar şi printr-o serie de întâlniri cu şefii de stat din ţările UE a reuşit să ţină Erasmus pe agenda Consiliului de Miniştri, în ciuda a două refuzuri venite din Franţa, Germania şi Marea Britanie. În cartea "Urgenţele euro-cetăţenilor", regretatul Franck Biancheri, preşedintele AEGEE-Europe din acea perioadă, descria dificultăţile în procesul de decizie comună şi istoria complicatei adoptări a programului Erasmus, primul program global care se adresează exclusiv tinerilor: "În 1986, Comisia Europeană a început să explice cine bloca programul Erasmus şi de ce. Pentru cei care erau dovada vie că mii de studenţi au dorit să studieze în Europa, a fost într-adevăr absurd ca un astfel de program să nu fie adoptat. Faptul că schimburile universitare din ţările europene au fost, în principal, concretizate cu Statele Unite părea în contradicţie totală cu obiectivele Comunităţii Europene şi, în special, cu recentul Obiectiv ‘92. Opoziţia, desigur, a fost legată de probleme bugetare: trei state membre – Franţa, Germania şi Marea Britanie – au refuzat să deblocheze fondurile necesare. La acea vreme erau dificultăţi în a înţelege cum o decizie luată în timpul Summitului European putea fi blocată de unele dintre statele participante".

În noiembrie 1986, doamna Gendreau-Massaloux (consiliera Preşedintelui Franţei) a propus ceva extraordinar: pentru a 30-a aniversare a creării Comunităţii Europene, întreaga delegaţie de studenţi să ia masa cu preşedintele. Atragerea atenţiei unui şef de stat asupra unei probleme care nu este urgenţă nu este o sarcină tocmai facilă. Consilierii lui au fost conştienţi de acest fapt şi s-au decis ca reprezentanţii AEGEE să fie invitaţi să servească prânzul în 18 martie 1987. În acelaşi timp, cu un curaj rar întâlnit în Comisie, comisarul european Manuel Marin a hotărât să retragă propunerea Erasmus, datele pe care a fost bazată decizia fiind ofertele ridicole de finanţare făcute de către Consiliu. Această situaţie a mărit presiunea asupra celor trei state membre implicate. "Singurul şi unicul nostru obiectiv a fost atenţionarea Preşedintelui Franţei că Erasmus nu fusese adoptat şi că s-ar putea să nici nu fie vreodată, deci trebuie să intervină public ca să demareze lucrurile. Pe parcursul întâlnirii, părerea şefului de stat s-a schimbat radical. În cadrul unui interviu de televiziune din următoarea zi, preşedintele Mitterand a anunţat că, "drept rezultat al unei întâlniri cu studenţii europeni, a devenit militant convins pentru susţinerea programului Erasmus şi a considerat inacceptabil ca puţinele milioane de ECU pentru acest program să nu fie găsite când mii de milioane au fost cheltuite pentru alte domenii, cum ar fi de exemplu agricultură". Câteva săptămâni mai târziu, Consiliul de Miniştri (Educaţie) a adoptat Erasmus.

Pentru perioada 2011-2012, s-au făcut recent publice statisticile, stabilindu-se un nou record anual – 252.827 de studenţi Erasmus şi 46.527 de membri ai personalului universitar au beneficiat de finanţare prin Erasmus pentru studii, stagii în întreprinderi, predare sau cursuri de formare în străinătate.

Cazul Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) nu este singular pe scena lobby-ului european. Aş putea da multe astfel de exemple de ONG care printr-o comunicare puternică au reuşit să îşi impună punctele de vedere în stabilirea politicilor comunitare.

Dan LUCA / Bruxelles

Pascal Lamy susţinut de Jacques Delors

Rugat de jurnalişti să spună care crede că este cel mai potrivit candidat la funcţia de Preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors spunea: ˝S-ar putea să fiu acuzat de favoritism, dar cel mai bun candidat ar fi Pascal Lamy˝. Pe tot parcursul activității sale, Pascal Lamy a arătat că piețele au nevoie de libertate, dar şi de reglementare, în egală măsură.

Lamy, economist francez de nivel superior și politician socialist, a condus Organizația Mondială a Comerțului în ultimii opt ani, a lucrat în cabinet lui Delors când aceasta a deținut funcția de președinte al Comisiei, dar a avut, de asemenea, un mandat de comisar UE pentru comerț în timpul președinției lui Romano Prodi, în perioada 1999-2004. Lamy a părăsit recent OMC după încheierea mandatului său în calitate de director general, funcţie deţinută din 2005 până în august 2013.

Interviul cu Delors a fost realizat pe marginea unei conferințe de presă susţinută la Bruxelles, unde  fostul pereşedinte a dezbătut viitorul UE într-o discuție la nivel înalt între Van Rompuy, fostul presedinte francez Valéry Giscard d'Estaing și fostul prim-ministru spaniol Felipe González.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – “Forţa eurosceptică”

Ȋn cea mai recentă corespondentă trimisă pentru cititorii ziarului Argeşul, descriam riscul ca mişcările eurosceptice să acapareze electoratul european înainte de europarlamentarele din 2014, cu exemple concrete din câteva state europoene.

Textul integral al articolului este reprodus în continuare:

...........

Pentru o dezbatere reală a proiectului european sunt necesare atât criticile constructive, cât şi ambiţiile bine argumentate. Nu putem vorbi de o dezbatere de calitate, fără existenţa opoziţiei, a provocărilor, a unor manifestări eurosceptice care să dea consistenţă. Pentru un curs firesc al dezbaterilor privind viitorul Uniunii Europene, spunea cineva foarte corect, nu e suficient monologul. Sunt state europene care se impun foarte bine în definirea proiectului european, a se vedea spre exemplu Marea Britanie, unde mişcările eurosceptice există. Însă când acestea depăşesc un anumit grad, apare un semnal de alarmă, care ne obligă la a reacţiona.

Negocierile pentru bugetul comunitar 2014-2020 şi reacţiile naţionale în urma măsurilor de austeritate adoptate au animat scena europeană pe parcursul anului 2013. Simultan, mai cu seamă în ţările mari, alegerile europene din mai 2014 par a se contura ca o luptă între tabere pro-europene sau eurosceptici.

În acest context, Graham Watson, liderul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE), declara jurnaliştilor de la Bruxelles că euroscepticismul ar putea rupe echilibrul între Partidul Popular European (PPE) şi cel al Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) în cadrul Parlamentului European, condiţii în care acestea ar putea pierde majoritatea la viitoarele alegeri din 2014. Sugestia exprimată de liderul european era ca cele două partide să coopereze mai mult.

De exemplu, în Italia, Stânga a rămas majoritară în Senat după alegeri, deşi conform rezultatelor, este evidentă incertitudinea pe care o manifestă cetăţenii italieni în a-şi alege liderii. Fenomenul este întâlnit, de altfel, nu doar în acest caz – cetăţenii europeni, în general, manifestă o reticenţă faţă de oamenii politici şi modul de gestionare a măsurilor de austeritate, agravată de perioada lungă de criză.

Nici Germania, care nu a fost afectată semnificativ de măsurile de austeritate, nici de un grad foarte ridicat al şomajului, nu a scăpat de manifestările eurosceptice. Noul partid care se declară împotriva UE, pe fondul nemulţumirilor manifestate de cetăţeni vizavi de măsurile pentru redresarea euro, “Alternativa pentru Germania” îşi lansa ideologia, cu doar şase luni înainte de alegerile din septembrie.

Liderul controversat al Partidului Olandez pentru Libertate (PVV), Geert Wilders, a vizitat Europa în această toamnă, într-o încercare de a crea o nouă mişcare a partidelor de extremă-dreapta înainte de următoarele alegeri europene, programate în mai 2014. Wilders s-a întâlnit cu liderii Vlaams Belang din Belgia, Frontului Naţional (FN) din Franţa, Partidul Democrat suedez, Liga Nordului în Italia şi cu nou-formata grupare, Alternativa pentru Germania. Această încercare a partidelor naţionaliste de a-şi uni forţele din interiorul Parlamentului European, nu este singulară. Mai multe tentative similare au fost de scurtă durată, de exemplu, la sfârşitul anilor ’80 grupul european de dreapta, prezidat de către Jean-Marie Le Pen. Dorinţa olandezului este de a-i reuni pe cei care sunt “împotriva Uniunii Europene şi a imigrării în masă”, după cum declara, deşi PVV respingea până recent orice posibilă colaborare cu FN Le Pen sau Belang Vlaams.

Până acum, puţini au confirmat participarea la această nouă platformă politică, care îşi propune să creeze o coaliţie de mişcări eurosceptice, însă, fără îndoială, cu câteva luni înaintea euro-alegerilor, răspândirea euroscepticismului este o problemă reală pentru Europa.

Dan LUCA / Bruxelles

Cu preşedinţii Consiliilor Judeţene Prahova şi Suceava la Leuven

Azi, 25 octombrie, am avut marea onoare sã particip la Forumul de la Leuven dedicat “Promovãrii Guvernanţei Locale între Romania şi Flandra, Valonia, Bruxelles”.

Foarte bine structurat mesajul preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, despre sursele de finanţare ale spitalelor judeţene din Prahova.

Dupã ani buni m-am revãzut şi cu un prieten mai vechi, fostul eurodeputat Cãtãlin Nechifor, acum preşedintele Consiliului Judeţean Suceava. Intr-o francezã impecabilã Cãtãlin a explicat strategia de cooperare internaţionalã a judeţului pe care îl conduce.

Foarte bune discuţii şi cu fostul comisar european al României, Leonard Orban. E de apreciat cã oameni cu experienţã politicã la nivel înalt intrã în sectorul privat, în cazul domnului Orban, acesta reprezentând acum firma de consultanţã Orban-Biriş. Mult succes!

Dan LUCA / Bruxelles

 

The country’s natural resources: the source of economic disease?

Marcel Ionescu-Heroiu, senior social development specialist at the World Bank, wrote a long article in the journal “Foreign Policy Romania” on the intense debate regarding the exploitation of certain natural resources.

It stated that the paradox of the countries that have natural resources, but do not have a stable economic development, is known by the economic world as the “Dutch disease". (...) In one year, our Dutch friends came across a substantial gas reservoir. They started, of course, to exploit it. Soon, they noticed that the other sectors of the economy, particularly the industrial engines (like Phillips), were affected. The economy first started “coughing”, after which it started making strange noises. It contracted a disease. The “Dutch disease” operates relatively simple: for any country, the availability of resources is a great temptation. The exploitation and sale of these resources generate immediate revenue in excess of the economy. This blessing, however, turns out to be a well disguised curse. The excess ads pressure on the national currency, which appreciation discourages exports. Each euro that is gained from the exploitation will directly compete with money gained from other economic sectors. The problem is that precisely those other sectors are those that enable sustainable development. And there we find the unfair competition.

Of course, the fact that exploitation can generate the Dutch disease phenomenon is not an excuse to cut this sector from a country's economic statement. If resources are exploited in a sustainable and intelligent manner, they are used to help other sectors that are part of the Romanian economy (i.e. it could be used to generate added value for the local economy, not to be exported as raw material). Then this could generate wealth in the field.

Any civilized country anno 2013 needs to be focused on sustainable development while maintaining environmental standards and multi-sectoral involvement.

Dan LUCA / Brussels

 

 

Dan LUCA – interviu în ziarul Prahova – despre alegerile europene

Prezent recent la Ploieşti, am avut plăcerea să particip la întâlniri cu oficialităţi judeţene şi cu primari din mai multe localităţi prahovene, dar am trecut şi pe la ziarul Prahova, ocazie cu care am răspuns întrebărilor unui interviu în legătură cu modul în care ar trebui să se structureze echipa de viitori europarlamentari. Redau în continuare materialul realizat cu această ocazie de Violeta Stoica:

.........

- Cât de importantă este atitudinea pe care trebuie să o aibă parlamentarii europeni în Parlamentul European odată ajunşi acolo, prin votul populaţiei?

 - Suntem o ţară mare, care va avea 32 de eurodeputaţi, anul viitor, deci o oportunitate fantastică pentru români să decidă ce fel de eurodeputaţi vor să-i reprezinte. Ne permitem să trimitem în Parlamentul European oameni care nu ştiu ce înseamnă această instituţie doar pentru că sunt activişti buni sau sunt copiii cuiva? Nu ştiu dacă ne permitem la nivel de ţară acest lucru. Eu cred că în fiecare zi pierdem milioane fiindcă nu numai eurodeputaţii noştri nu fac performanţă, pentru că sunt şi oameni de calitate, ci şi alte organisme. De aceea, trebuie să avem cei 32 de ambasadori ai României care trebuie să ştie ce se întâmplă în teritoriu, care trebuie să aibă o analiză clară a diagnosticii judeţene, regionale şi naţionale şi care trebuie să se mişte ca peştele în apă în acest mediu intercultural de la Bruxelles şi Strasbourg.

 - Prin urmare, ar trebui ca atunci când se fac aceste liste cu candidaturile pentru europarlamentare, partidele să ţină cont în primul rând de capacitatea omului respectiv de a înţelege ce se întâmplă în Parlamentul European...

 - E foarte clar. Trebuie să avem oameni care înţeleg procedurile respective. În momentul de faţă avem oameni, dar nu suficienţi. Eu cred că delegaţia românească – şi vorbesc în general – face faţă, dar că aceasta trebuie reîmprospătată.

 - Asta ar putea să se întâmple chiar anul viitor, la sfârşitul lunii mai, atunci când vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European!

 - Eu sper ca alegerile din 25 mai să dea posibilitatea românilor să participe la o dezbatere reală şi nu trebuie acuzat cetăţeanul fiindcă nu este interesat de politica europeană şi de alegerile pentru Parlamentul European. Atât timp cât ai aceleaşi persoane pe care le-ai văzut şi la alegerile locale şi la alegerile parlamentare şi cu aceleaşi discursuri... Şi acum haideţi să parcăm la Parlamentul European pentru că nu le-am găsit loc pe lista pentru parlamentarele din România; cred că greşim fundamental. Cred că trebuie să avem oameni care înţeleg acest mecanism, care trebuie să se descurce în limbi străine, pentru că nu mai există negocierile cu asistenţii sau cu translatorii lângă, oameni care trebuie să înţeleagă ce este o politică sectorială. Bruxellesul nu este o şcoală. Nu ne permitem să îi trimitem la un training, la formare profesională la Bruxelles pentru ca abia după patru-cinci ani să înţeleagă mecanismele europene. Nu ne permitem să pierdem milioane de euro fonduri fiindcă vrea cineva să înveţe. Avem oameni de calitate în anumite partide care ar trebui puşi în faţă, pentru a se lupta şi pentru a explica în campania electorală ce poate face în mod real un eurodeputat pentru ei.

 - Un ultim comentariu v-aş ruga să faceţi, referitor la viitorul comisar european reprezentant al României în Comisia Europeană. Acum îl avem pe Dacian Cioloş, la Agricultură. Pe ce domeniu credeţi că ar trebui să aibă România reprezentant în Comisia Europeană?

 - În primul rând, domnul Dacian Cioloş face o treabă extraordinară la Bruxelles.

 - Nu este prea vizibil aici, în ţară...

 - Domnul Cioloş are un profil foarte tehnic, foarte vertical, pe agricultură. Dacă vedeţi şi declaraţiile preşedintelui Barosso, deci ale şefului lui în Comisia Europeană şi ale altor experţi, face o treabă foarte bună, având în vedere reforma politicii agricole. Domnul Cioloş este un personaj tehnic, deci nu este un politician, şi atunci, oricând îl vei întreba ceva mai politic, dânsul îţi va răspunde mai tehnic. Şi nu se pot face ştiri de breaking news astfel.

 - De aceea probabil nu este foarte vizibil în România.

 - Acum, dacă ne referim la anul viitor, pe lângă alegerile europene despre care am discutat, va fi, bineînţeles, o nouă structură a Comisiei Europene, care se va înşuruba undeva în toamna anului viitor. România va propune – prin Guvernul României – un candidat, care va trebui să aibă şi aprobarea preşedintelui ţării şi care, după aceea, va trebui trecut prin malaxorul audierilor de la Parlamentul European. Anticipând, cred că ar trebui să gândim strategic, să sărim şi să avem un lobby pentru a ocupa locul de comisar european pentru Energie. Şi dacă vom avea o abordare de acest gen, dacă nu vom obţine acest portofoliu, măcar şeful de cabinet al comisarului pentru Energie să fie român. Aceste lucruri ţin de capacitatea de negociere şi, astfel, România ar trebui să joace la un nivel ridicat, pentru viitoarele posturi din Comisia Europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Jurnal de Dâmboviţa: Europenizarea statelor membre sau „naționalizarea” Europei?

Pentru această vineri am pregătit pentru cititorii Jurnalui de Dâmboviţa un material în care dădeam exemple de ţări care au activat „opt-outs” europene, prin care nu se supun reglementărilor anumitor politici europene:

În continuare regăsiţi şi dumneavoastră acest articolul în varianta integrală:

...........

Legislaţia europeană se răsfârge asupra statelor membre UE, condiţiile de aderare se impun înaintea semnării tratatelor de apartenenţă la blocul comunitar, însă sunt şi cazuri excepţionale, în care se deviază de la regulile de bază. În aceste situaţii însă vorbim de state care au ştiut cum să işi susţină interesul naţional şi să se impună în faţa deciziilor europene.

Sunt cazuri în care state membre pot să negocieze anumite „opt-out”-uri de la legislaţia sau tratatele Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că nu trebuie să participe la anumite politici europene. Astfel, în prezent, Danemarca are 4 asemenea opt-outs (securitate şi apărare; cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie, uniune economică şi monetară), Irlanda 2, Polonia 1, Suedia 1 şi Regatul Unit 4.

Marea Britanie are la rândul ei un statut mai special, dar să nu uităm că premierul britanic doreşte renegocierea poziţiei ţării sale, căutând să limiteze rolul şi influenţa Uniunii Europene asupra activităţilor sale economice şi apoi organizarea unui referendum în 2017, pe tema apartenenţei la UE.

Marea Britanie cât şi Danemarca împlinesc în 2013 40 de ani de când sunt membre ale Uniunii Europene. Să fie oare o coincidenţă că, la 1 ianuarie 1973, cele două ţări aderau la blocul comunitar, alături de Irlanda, statul care s-a impus o perioadă îndelungată împotriva adoptării documentelor ce stabilesc cadrul legal de organizare a UE?

Mi se pare interesantă o analiză a modului în care aceste ţări şi-au jucat cărţile în Uniunea Europeană. Irlanda - deşi nu s-a opus adoptarii monedei euro, ne-a dat emoţii în repetate rânduri, pentru ca în final să putem afirma că pe parcursul anilor, situaţia în cazul acestei ţări s-a schimbat radical. Am asistat la refuzul în legătură cu Tratatul de la Lisabona (dar şi alte ratificări de tratate comunitare), însă specialiştii europeni au fost „plăcut surprinşi” de atitudinea irlandeză faţă de Tratatul Fiscal.

Primele luni ale acestui an au fost dedicate mandatului irlandez la preşedenţia rotativă a UE, pentru a 7-a oară, derulat fără probleme. Dacă se discută o posibilă părăsire a Uniunii de către Marea Britanie, ministrul pentru afaceri europene din Danemarca declara recent că ţara sa nu are nici o intenţie de a merge în aceeaşi direcţie. După cum sublinia şi Wammen, o eventuală ieşire a Marii Britanii din UE ar poziţiona Danemarca oarecum pe actualul „scaun” britanic pe viitor, ca fiind cea mai „semi-decomandată” membră a blocului comunitar.

Menţinerea legăturilor strânse cu Marea Britanie este, de asemenea, o prioritate de top pentru Danemarca, susţine diplomatul danez. Într-o mare măsură, Danemarca a aderat la UE ca urmare a aderării britanice. Şi chiar dacă Marea Britanie în cele din urmă ar decide să părăsească UE, el crede că relaţia dintre ţara sa şi Marea Britanie nu s-ar schimba în mod semnificativ. Nicolai Wammen insistă ca Danemarca să fie cât mai aproape de UE, considerând acest lucru în interesul poporului danez.

Şi în Parlamentul European, politicienii danezi sunt apreciaţi ca fiind în general destul de „prietenoşi” în abordarea relaţiei Danemarca-Uniunea Europeană. O oarecare asemănare apare însă între Marea Britanie şi Danemarca, dacă este să ne oprim asupra monedei unice. După cum citeam recent, potrivit rezultatelor unui studiu realizat de TNS Gallup pentru ziarul Berlingske Tidende, suportul pentru înlocuirea coroanei daneze cu euro este destul de scăzut. Doar 22% dintre cei chestionaţi au declarat că ar vota în favoarea adoptării monedei euro într-un referendum. Danemarca ar putea risca să fie marginalizată şi decisiv slăbită în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, după cum susţine şi Ministrul danez al Justiţiei, Morten Břdskov.

Dar euroscepticismul răspândit pe scară largă în rândul publicului danez face dificilă pentru guvern ambiţia sa de a se apropia de UE. Danezul Lars Lřkke Rasmussen, liderul opoziţiei, a declanşat recent presiunea asupra premierul Helle Thorning-Schmidt de a lansa un referendum în privinţa a două dintre opt-out Danemarcei. Rasmussen, fost prim-ministru şi lider al liberalilor, vrea Danemarca să scape de optout- ul de pe Apărare şi Justiţie printr-un referendum, cât mai curând, eventual în luna mai a anului viitor, pentru a coincide cu ziua alegerilor europene. Rasmussen îşi argumenta propunerea: „A venit timpul, trebuie să ne confruntăm cu aceste opt-out. Efectele negative mai ales ale justiţiei sunt de o asemenea urgenţă încât ar fi iresponsabil să se păstreze”.

Dan LUCA / Bruxelles

Cum se decide liderul Comisiei Europene în 2014?

Liderii principalelor patru partide politice ale Europei şi-au exprimat acum câteva zile o parte din planurile lor privind primarele europene, în cadrul unui eveniment găzduit de Comitetul Regiunilor pe 16 octombrie.

Ȋn timp ce Partidul Socialiștilor Europeni (PES), îşi prezenta anterior propriul proces de nominalizare, a cărui listă finală a candidaților se aștepaptă să fie anunţată pe 6 noiembrie, Verzii au lansat confruntarea on-line, care va culmina în luna februarie 2014 cu numirea a doi lideri care se vor confrunta în campanie.

Partidul Popular European (PPE) s-a abținut în schimb la a face anunțuri mari, cel puțin până după sărbătorile de Crăciun, stabilind că se va alege un candidat care să îi ia locul lui Barroso, la congresul de la 6-7 martie 2014, la Dublin.

Se lucrează diferit la fiecare partid în parte pentru stabilirea strategiei de campanie, formularea în textul Tratatului fiind destul de vagă şi lasă loc interpretărilor. Brian Synnott, coordonator de comunicare a campaniei PES, consideră că rezultatul este imprevizibil. În teorie, Consiliul European al șefilor de stat este de aşteptat să ia candidatul partidului câștigător în considerare pentru numirea Comisiei de la Summit-ul din 26-27 iunie 2014. Dar ei ar putea decide, de asemenea, pentru a eluda candidatul partidului câștigător, eventual declanșând o dezbatere în Parlamentul European, care ar putea dura pe tot parcursul verii. "Este un defect în sistem", a declarat Didrik de Schaetzen, lider de campanie de la ALDE. "S-ar putea întâmpla ... și ar fi un păcat."

Procedura în sine rămâne controversată. Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, care este înclinat să joace un rol de mediator în procesul de nominalizare post- electorale, a solicitat în mod constant în discuție încercarea Parlamentului de a ridica miza alegerilor în UE. Recent el declara că dorinţa de a oferi "fețe", pentru a ghida electoratul "nu a fost o soluție". Van Rompuy a declarat că alegătorii vor fi dezamăgiți, deoarece legitimitatea democratică a Comisiei nu se potrivește cu puterile sale reale și competențe.

Fostul președinte al Comisiei Europene Jacques Delors a trecut de partea Preşedintelui Van Rompuy, conform unui interviu pe care l-a acordat recent, însă în ciuda apelurilor de precauție lansate de Van Rompuy și Delors, Parlamentul European și partidele politice spun că sunt hotărâți să se rămână la acest proces. Astfel, în caz de dezacord post-electoral, discuțiile s-ar putea dramatiza considerabil.

Dan LUCA / Bruxelles

Etienne Davignon – „Europa, încotro?”,... dar România?

„Este nevoie de curaj ca să faci ceea ce trebuie să faci și sigur că există un preț politic pe care trebuie să-l plătești pentru acesta. Este important ca instituțiile să fie de încredere. Este important ca instituțiile europene să iasă din noțiunea că ele sunt birocrate și tehnocrate și nu le pasă de oameni, pentru că instituțiile crează sustenabilitate și noi avem nevoie de speranță și de sustenabilitate. Cred că și România are și ea nevoie de aceasta. România seamănă cu Europa, dar în afara țării, oamenii au mai multă încredere în viitorul României decât au românii”, spunea Etienne Davignon, în cadrul conferinței „Europa, încotro?”, organizată cu prilejul aniversării a 20 de ani de la înființarea Asociației Române pentru Clubul de la Roma.

Acesta a insistat cu aceeaşi ocazie pe faptul că există capacitatea de a face lucrurile mai bune, "nu este un vis", încurajând că totul este fondat pe realitatea materială și pe o formă de disciplină care combină solidaritatea și seriozitatea.

Etienne Davignon și-a exprimat speranța că anul viitor "o să avem sfârșitul recesiunii" în Europa, inclusiv în țări cu situații dificile, precum Grecia și că "o să avem începutul întoarcerii la creștere economică".

Étienne Davignon, obişnuieşte să prezinte argumente solide în dezbaterile privind viitorul Uniunii Europene, aşa cum a demonstrat şi la începutul anului, la întâlnirea bilaterală organizată în cadrul proiectului "Future of Europe", pe care îl coordonez de la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – “Euroscepticii invadează Europa!”

Ȋn cel mai recent material pe care l-am pregătit pentru Occidentul Românesc şi publicat miercuri, 23 octombrie, am vorbit despre riscul creşterii influenţei eurosceptice la nivel european, la doar câteva luni până la europarlamentarele programate pentru luna mai 2014.

Textul integral al articolului este reprodus în continuare:

...........

La începutul acestui an, Comisia Europeană a avertizat că extremismul politic este în creştere, stimulat de o criză economică prelungită, care a cauzat o rată a şomajului record, în special în rândul tinerilor. Cu câteva luni înaintea euro-alegerilor, răspândirea euroscepticismului este o problemă reală. Experţii sunt de părere că legitimitatea Parlamentului trebuie să fie consolidată prin participarea mai mare la vot. De aici şi propunerea de a alege membrii Comisiei Europene din membrii deja aleşi în Parlamentul European.

În acest context, Graham Watson, liderul Alianţei Liberalilor şi Democraşilor pentru Europa (ALDE), declara jurnaliştilor de la Bruxelles că euroscepticismul ar putea rupe echilibrul între Partidul Popular European (PPE) şi cel al Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) în cadrul Parlamentul European, condiţii în care acestea ar putea pierde majoritatea la viitoarele alegeri din 2014. Sugestia exprimată de liderului european era ca cele două partide să coopereze mai mult.

De exemplu, în Italia, Stânga a rămas majoritară în Senatul Italiei după alegeri, deşi conform rezultatelor, este evidentă incertitudinea pe care o manifestă cetăţenii italieni în a-şi alege liderii. Fenomenul este întâlnit de altfel nu doar în acest caz – cetăţenii europeni în general, manifestă o reticenţă faţă de oamenii politici, şi modul de gestionare a măsurilor de austeritate, agravată de perioada lungă de criză.

Nici Germania, care nu a fost afectată semnificativ de măsurile de austeritate, nici de un grad foarte ridicat al şomajului, nu a scăpat de manifestările eurosceptice. Noul partid care se declară împotriva UE, pe fondul nemulţumirilor manifestate de cetăţeni vis-a-vis de măsurile pentru redresarea euro, “Alternativa pentru Germania” îşi lansa ideologia, cu doar şase luni înainte de recentele alegeri din septembrie.

Liderul controversat al Partidului Olandez pentru Libertate (PVV), Geert Wilders, a vizitat Europa în această toamnă, într-o încercare de a crea o nouă mișcare a partidelor de extremă-dreapta înainte de următoarele alegeri europene, programate să aibă loc în mai 2014. Wilders s-a întâlnit cu liderii Vlaams Belang din Belgia, Frontului Național (FN) din Franţa, Partidul Democrat suedez, Liga Nordului în Italia și cu nou-formata grupare, Alternativa pentru Germania. Această încercare a partidelor naționaliste de a-și uni forțele din interiorul Parlamentului European, nu este singulară. Mai multe tentative similare au fost de scurtă durată, de exemplu, la sfârșitul anilor `80 grupul european de dreapta, prezidat de către Jean-Marie Le Pen. Dorința olandezului este de a reuni cei care sunt "împotriva Uniunii Europene și a imigrării în masă", după cum declara, deşi PVV respingea până recent orice posibilă colaborare cu FN Le Pen sau Belang Vlaams.

Cel mai vocal grup eurosceptic din Parlamentul European este în prezent "Europa Libertății și Democrației", condus de Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP), avându-l ca lider pe Nigel Farage. Într-o recentă declarație UKIP a precizat că partidul nu se va alătura inițiativei Wilders. Până acum, puţini au confirmat participarea la această nouă platformă politică, care îşi propune să creeze o coaliție de mișcări eurosceptice, însă fără îndoială, problema euroscepticismului a devenit o realitate crudă.

Dacă mergem în această direcţie, partidele anti-sistem vor profita enorm de alegerile europene de anul viitor. Într-un scenariu catastrofă, vom avea 25% din Parlamentul European de după mai 2014 dominat de eurodeputaţi care sunt împotriva UE, sunt pentru revenirea în matricele naţionale, fără nici o şansă de a menţine sistemul european.

Dan LUCA / Bruxelles