Dan LUCA – articol în Jurnal de Dâmboviţa – “Europa și partidele politice”

În recenta corespondenţă pe care am realizat-o pentru cititorii dâmboviţeni am explicat ce înseamnă un partid politic, teoretic şi practic, cu accent pe menirea acestor grupări şi a activiştilor, într-o structură complexă precum Uniunea Europeană.

Redau în continuare materialul publicat vineri, 15 noiembrie de Jurnal de Dâmboviţa:

………….

Traversăm o perioadă crucială pentru Europa, 2013 fiind un an pre-electoral în care marile partide europene îşi stabilesc listele candidaţilor pentru Parlamentul European. În cadrul unui eveniment găzduit recent de Comitetul Regiunilor, cele patru partide politice ale Europei şi-au exprimat planurile privind primarele europene. De fiecare dată când s-a avansat în integrarea europeană a fost o ţintă clară, un perimetru precis, mult mai uşor de vizualizat. Acum este ceva general, de genul „ajutor pentru integrare”.

Din această cauză factorul politic are un avantaj mult mai mare comparativ cu alte proiecte anterioare (ex. piaţa unică, euro). La nivelul UE avem mai multă nevoie de dezbatere, de confruntare între „marile idei europene”. Experţii spun că este de aşteptat ca partidele politice europene să fie catalizatorul următoarei faze a construcţiei europene. Sunt de acord cu aceste afirmaţii, dar cu o oarecare rezervă. Cred că oamenii politici au cea mai mare greutate în a decide viitorul construcţiei europene, fără a neglija însă contribuţia sectorului de afaceri, societate civilă organizată în acest proces.

Avem însă o problemă, reieşită din actualul context de forţe politice: majoritatea politicienilor care „vin la Bruxelles” (în afara Summit-urilor europene şi alte mici excepţii) nu sunt acei lideri naţionali „ascultaţi” de cetăţenii ţării respective. Poate este un bun prilej în a evalua cum se desfăşoară mecanismul deciziei, pe coordonate naţional-europene la nivelul partidelor politice.

Este însă greu să se decidă acea delegare a „suveranităţii” către structura europeană de partid, chiar dacă vorbim (paradoxal) de alegeri europene. E bine că există alegeri primare la nivel european (chiar dacă ele puteau să fie mult mai deschise), dar se pot face paşi mari în direcţia coordonării transfrontaliere. Dacă primarele organizate în toate cele 28 de ţări europene propun democratic un candidat al, să zicem, Stângii pentru preşedinte al Comisiei Europene, atunci acesta ar trebui să fie cel care va conduce echipa Stângii europene în alegerile europene. Partidele naţionale nu vor dispărea, ci rolul lor se va schimba şi adapta în viitor.

Este acelaşi concept care arăta că statele naţionale nu dispar în UE, cum preconizau post-moderni ştii, însă îşi vor schimba atribuţiile. Iar acum partidele europene dispun şi de sprijinul doctrinar al fundaţiilor politice europene. Am identificat la nivel naţional perpetuarea unei percepţii greşite privind partidele politice. Acestea devin forme instituţionalizate ale puterii, iar aşteptările omului simplu, neimplicat politic, sunt total denaturate.

Trebuie să se înţeleagă că un partid politic nu reprezintă statul sau instituţiile acestuia. Partidul nu este o companie privată sau multinaţională şi nici măcar o organizaţie neguvernamentală. Consider că cetăţenii trebuie să păşească spre cabinele de vot bine informaţi, cu noţiunile corect înţelese: partidul politic este o grupare relativ organizată şi stabilă, care exprimă sintetic şi reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere şi să le promoveze împotriva altora şi luptând pentru cucerirea sau menţinerea puterii politice.

În cadrul mişcării politice se discută doctrine politice şi adaptarea lor la contextul şi contemporaneitatea fiecărui peisaj demografic. Într-o permanentă interacţiune cu simplii cetăţeni, partidul decide ce fel de mesaje sunt importante şi căile cele mai bune de transmis, iar – teoretic – în caz de victorie în confruntările electorale, coaliţiile câştigătoare trebuie să „instituţionalizeze” promisiunile.

Dan LUCA / Bruxelles