În recenta
corespondenţă pe care am realizat-o pentru cititorii dâmboviţeni am explicat ce
înseamnă un partid politic, teoretic şi practic, cu accent pe menirea acestor
grupări şi a activiştilor, într-o structură complexă precum Uniunea Europeană.
………….
Traversăm o
perioadă crucială pentru Europa, 2013 fiind un an pre-electoral în care marile
partide europene îşi stabilesc listele candidaţilor pentru Parlamentul
European. În cadrul unui eveniment găzduit recent de Comitetul
Regiunilor, cele patru partide politice ale Europei şi-au exprimat planurile
privind primarele europene. De fiecare dată când s-a avansat în integrarea
europeană a fost o ţintă clară, un perimetru precis, mult mai uşor de
vizualizat. Acum este ceva general, de genul „ajutor pentru integrare”.
Din această
cauză factorul politic are un avantaj mult mai mare comparativ cu alte proiecte
anterioare (ex. piaţa unică, euro). La nivelul UE avem mai
multă nevoie de dezbatere, de confruntare între „marile idei europene”.
Experţii spun că este de aşteptat ca partidele politice europene să fie
catalizatorul următoarei faze a construcţiei europene. Sunt de acord cu aceste afirmaţii, dar cu o oarecare rezervă. Cred că
oamenii politici au cea mai mare greutate în a decide viitorul construcţiei
europene, fără a neglija însă contribuţia sectorului de afaceri, societate
civilă organizată în acest proces.
Avem însă o
problemă, reieşită din actualul context de forţe politice: majoritatea
politicienilor care „vin la Bruxelles” (în afara Summit-urilor europene şi alte
mici excepţii) nu sunt acei lideri naţionali „ascultaţi” de cetăţenii ţării
respective. Poate este un bun prilej în a evalua cum se desfăşoară mecanismul
deciziei, pe coordonate naţional-europene la nivelul partidelor politice.
Este însă greu
să se decidă acea delegare a „suveranităţii” către structura europeană de
partid, chiar dacă vorbim (paradoxal) de alegeri europene. E bine că există
alegeri primare la nivel european (chiar dacă ele puteau să fie mult mai
deschise), dar se pot face paşi mari în direcţia coordonării transfrontaliere.
Dacă primarele organizate în toate cele 28 de ţări europene propun democratic
un candidat al, să zicem, Stângii pentru preşedinte al Comisiei Europene,
atunci acesta ar trebui să fie cel care va conduce echipa Stângii europene în
alegerile europene. Partidele naţionale nu vor
dispărea, ci rolul lor se va schimba şi adapta în viitor.
Este acelaşi
concept care arăta că statele naţionale nu dispar în UE, cum preconizau
post-moderni ştii, însă îşi vor schimba atribuţiile. Iar acum partidele europene dispun şi de sprijinul doctrinar al fundaţiilor
politice europene. Am identificat la nivel naţional
perpetuarea unei percepţii greşite privind partidele politice. Acestea devin
forme instituţionalizate ale puterii, iar aşteptările omului simplu, neimplicat
politic, sunt total denaturate.
Trebuie să se
înţeleagă că un partid politic nu reprezintă statul sau instituţiile acestuia.
Partidul nu este o companie privată sau multinaţională şi nici măcar o
organizaţie neguvernamentală. Consider că cetăţenii trebuie să păşească spre
cabinele de vot bine informaţi, cu noţiunile corect înţelese: partidul politic
este o grupare relativ organizată şi stabilă, care exprimă sintetic şi
reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere şi să le
promoveze împotriva altora şi luptând pentru cucerirea sau menţinerea puterii
politice.
În cadrul
mişcării politice se discută doctrine politice şi adaptarea lor la contextul şi
contemporaneitatea fiecărui peisaj demografic. Într-o permanentă interacţiune
cu simplii cetăţeni, partidul decide ce fel de mesaje sunt importante şi căile
cele mai bune de transmis, iar – teoretic – în caz de victorie în confruntările
electorale, coaliţiile câştigătoare trebuie să „instituţionalizeze”
promisiunile.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu