Pe fondul
crizelor repetate, electoratul european, dar în special generaţiile mai tinere,
s-au îndepărtat de proiectul european. Ȋn noul articol
publicat de ziarul
Argeşul am încercat să trag un semnal de alarmă în acest sens.
Redau în
continuare materialul publicat marţi, 25 februarie:
.................
Europarlamentarele
din mai 2014 sunt importante pentru fiecare cetăţean, mai ales pentru
electoratul tânăr, în condiţiile în care ceea ce se va decide în 2014 va marca
următorii 10-15 ani. Întrebând însă despre alegerile europene, constaţi că nu
este un subiect relevant pentru tineri. Şi nu e nimic paradoxal, în condiţiile
în care nici alegerile naţionale nu sunt privite cu mai multă încredere, deşi
ai putea zice că sunt mai aproape de nevoile lor cotidiene.
Şi dacă tot
vorbim de Europa sau Uniunea Europeană, ce e de înţeles din asta, zici tu, ca
tânăr european? S-a rezolvat acum vreo 50 de ani şi mai bine cu pacea pe
continent, aşa ai învăţat din cărţile de istorie, iar acum unii birocraţi la
Bruxelles le impun legi şi reguli ţărilor membre pentru anumite chestiuni
tehnice care chiar că nu te interesează.
Dar să nu fim
în totalitate negativi! Ai auzit că anumite decizii de la Bruxelles au făcut ca
preţul convorbirilor telefonice internaţionale să scadă mult, şi bine că s-a
întâmplat aşa. Ai mai auzit iar despre ceva burse europene, Erasmus parcă le
zicea, prin intermediul cărora unii prieteni de-ai tăi studiază în alte ţări
europene. Că şi-au făcut prieteni pe afară asta e bine, că poate acum reuşesc
să găsească un job şi asta e iar bine pentru ei. Dar parcă era doar pentru
studenţi, deci iar nu vezi ce să faci tu cu chestia asta.
Nu vrei nimic
special de la viaţă, dar parcă prea e complicat totul. E globalizare şi astea
sunt consecinţele. E tehnologia care ne împinge să fim mai pragmatici, poate
prea pragmatici, cu noi şi în relaţiile interumane. Şi nu ţi se pare că UE
rezolvă ceva. Nu-ţi dă nimeni stagii remunerate să te formezi, nu vrea nimeni
să te angajeze, că e criză. Încerci o afacere cu doi prieteni, dar parcă nu
există bănci dispuse să-ţi împrumute bani de un start-up. Şi te gândeşti să
pleci în Statele Unite ale Americii, că acolo ai auzit că se pot face mult mai
multe chestii interesante. Idei sunt, dar cine să ţi le asculte.
Îţi place
totuşi Europa şi parcă te simţi acasă aici, deci la bază nu e rea ideea cu
Uniunea Europeană. Şi, dacă e să fii puţin filosof, încerci să vezi de ce nu te
captează cu adevărat proiectul european. E complex şi fără cap şi coadă, deci
cu siguranţă trebuie schimbat ceva. Te simţi frustrat, pari mic şi neputincios,
nimic nu poţi să schimbi. Un sistem în care tu, unul dintre cele 500 milioane
de europeni, eşti pierdut fără speranţă. Iar pentru a nu cădea psihic, te
izolezi în colţul tău refuzând interacţiunea cu mesaje la care nu le vezi
utilitatea. Şi nu eşti singurul tânăr din Europa care gândeşte la fel!
Activiştii
partidelor se vor activa din nou, ca de fiecare dată într-o confruntare
electorală. Aceleaşi feţe, cu ceva nume noi poate. Dacă te-ar asculta, ai dori
să le spui să nu mai dea vina unii pe alţii. “Că nu e de competenţa Uniunii, că
ţările membre decid, că acum nu ştiu ce partid e la putere în nu ştiu ce ţară,
că priorităţile sunt altele”. Nu mai vrei scuze. Vrei lideri, nu propagandişti
transformaţi în politicieni. Şi atunci ei îţi cer votul în mai şi strigi:
“Faceţi-mă să simt că votul meu contează! Acum şi peste cinci ani! Întodeauna…”
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu