Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – “Tinerii şi alegerile europarlamentare”

Pe fondul crizelor repetate, electoratul european, dar în special generaţiile mai tinere, s-au îndepărtat de proiectul european. Ȋn noul articol publicat de ziarul Argeşul am încercat să trag un semnal de alarmă în acest sens.

Redau în continuare materialul publicat marţi, 25 februarie:

.................

Europarlamentarele din mai 2014 sunt importante pentru fiecare cetăţean, mai ales pentru electoratul tânăr, în condiţiile în care ceea ce se va decide în 2014 va marca următorii 10-15 ani. Întrebând însă despre alegerile europene, constaţi că nu este un subiect relevant pentru tineri. Şi nu e nimic paradoxal, în condiţiile în care nici alegerile naţionale nu sunt privite cu mai multă încredere, deşi ai putea zice că sunt mai aproape de nevoile lor cotidiene.

Şi dacă tot vorbim de Europa sau Uniunea Europeană, ce e de înţeles din asta, zici tu, ca tânăr european? S-a rezolvat acum vreo 50 de ani şi mai bine cu pacea pe continent, aşa ai învăţat din cărţile de istorie, iar acum unii birocraţi la Bruxelles le impun legi şi reguli ţărilor membre pentru anumite chestiuni tehnice care chiar că nu te interesează.

Dar să nu fim în totalitate negativi! Ai auzit că anumite decizii de la Bruxelles au făcut ca preţul convorbirilor telefonice internaţionale să scadă mult, şi bine că s-a întâmplat aşa. Ai mai auzit iar despre ceva burse europene, Erasmus parcă le zicea, prin intermediul cărora unii prieteni de-ai tăi studiază în alte ţări europene. Că şi-au făcut prieteni pe afară asta e bine, că poate acum reuşesc să găsească un job şi asta e iar bine pentru ei. Dar parcă era doar pentru studenţi, deci iar nu vezi ce să faci tu cu chestia asta.

Nu vrei nimic special de la viaţă, dar parcă prea e complicat totul. E globalizare şi astea sunt consecinţele. E tehnologia care ne împinge să fim mai pragmatici, poate prea pragmatici, cu noi şi în relaţiile interumane. Şi nu ţi se pare că UE rezolvă ceva. Nu-ţi dă nimeni stagii remunerate să te formezi, nu vrea nimeni să te angajeze, că e criză. Încerci o afacere cu doi prieteni, dar parcă nu există bănci dispuse să-ţi împrumute bani de un start-up. Şi te gândeşti să pleci în Statele Unite ale Americii, că acolo ai auzit că se pot face mult mai multe chestii interesante. Idei sunt, dar cine să ţi le asculte.

Îţi place totuşi Europa şi parcă te simţi acasă aici, deci la bază nu e rea ideea cu Uniunea Europeană. Şi, dacă e să fii puţin filosof, încerci să vezi de ce nu te captează cu adevărat proiectul european. E complex şi fără cap şi coadă, deci cu siguranţă trebuie schimbat ceva. Te simţi frustrat, pari mic şi neputincios, nimic nu poţi să schimbi. Un sistem în care tu, unul dintre cele 500 milioane de europeni, eşti pierdut fără speranţă. Iar pentru a nu cădea psihic, te izolezi în colţul tău refuzând interacţiunea cu mesaje la care nu le vezi utilitatea. Şi nu eşti singurul tânăr din Europa care gândeşte la fel!

Activiştii partidelor se vor activa din nou, ca de fiecare dată într-o confruntare electorală. Aceleaşi feţe, cu ceva nume noi poate. Dacă te-ar asculta, ai dori să le spui să nu mai dea vina unii pe alţii. “Că nu e de competenţa Uniunii, că ţările membre decid, că acum nu ştiu ce partid e la putere în nu ştiu ce ţară, că priorităţile sunt altele”. Nu mai vrei scuze. Vrei lideri, nu propagandişti transformaţi în politicieni. Şi atunci ei îţi cer votul în mai şi strigi: “Faceţi-mă să simt că votul meu contează! Acum şi peste cinci ani! Întodeauna…”

Dan LUCA / Bruxelles