Evenimentele
anului 2014 anunţă un nou început pentru proiectul european, acum trasându-se
direcţiile de urmat pentru următorii 10-15 ani. Despre acest subiect scriam în cel mai recent material publicat de ziarul
Argeşul.
Redau în
continuare articolul publicat miercuri, 23 aprilie:
..............
Ce se întâmplă
după alegerea noilor eurodeputaţi în luna mai? Rezultatul va influenţa
componenţa următoarei Comisii Europene şi numele viitorului şef al Executivului
european – care ar putea fi Juncker (PPE) sau Schulz (PSE). Dar după ce vom
cunoaşte cine ne va reprezenta la Bruxelles, ce se va întâmpla acolo?
S-au lansat tot
felul de discuţii legate de viitoarea Agendă UE, dacă aceasta mai poate
cuprinde şi altceva în afară de Ucraina şi Rusia. UE a rămas ca o organizaţie regională, din păcate, din cauza liderilor săi.
Este nevoie de o Comisie puternică. Rolul Comisiei
Europene trebuie să se orienteze şi spre dirijarea politicilor cu acoperire
globală, nu doar pe iniţiere şi monitorizare a acestora. UE are nevoie de o
reformă administrativă, de un act pentru reglementarea procedurilor
administrative de distribuire a competenţelor, şi anume de explicarea exactă a
răspunsurilor la întrebări precum cine, ce face? Trebuie să gândim Uniunea
Europeană ca o federaţie funcţională, în care relaţiile vor fi pe orizontală,
de tip reţea, aşa cum se întâmplă în cazul federaţiei germane sau celei
austriece.
Inclusiv
Summitul European dedicat situaţiei din Ucraina şi Crimeea s-a axat spre noile
abordări ale politicii energetice a UE, în contextul tensionării relaţiei cu Rusia.
S-au rostit cuvinte grele. Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European,
preciza: ″Criza din Ucraina face să reapară ameninţarea unui război în Europa″.
Concluziile conflictului din regiune le vedem şi le putem lega de politica
energetică. În primăvara anului trecut am participat la European Business
Summit, unde politica de energie a fost cap de listă; se insista pe faptul că
în Europa energia este de 4 ori mai scumpă decât în Statele Unite şi se făcea
apel la o mai mare deschidere pentru gazele de şist şi alte surse. Acum,
discuţiile din mai 2013 au mai mult sens.
Pe agenda UE
apar numeroase ricoşeuri, inclusiv pentru România. Putem vorbi despre Republica
Moldova, pe care s-ar putea să o avem membră a Uniunii Europene în 2019.
Sunt probleme precum
încălzirea globală, foametea, sărăcia etc, care nu se pot soluţiona prin
implicarea individuală a statelor, ci doar prin conciliere şi cooperare. De
asemenea, în dezbaterile legate de contextul economic actual, este foarte des
folosit termenul de liberalizare a comerţului sau a liberului schimb. Luând în
calcul toate acestea, se conştientizează tot mai mult nevoia reglementărilor
extinse dincolo de graniţele statelor-naţiune, dar şi dincolo de legislaţia
europeană. Cert e că vom trăi “reforme” semnificative, noi, dar mai ales copiii
noştri.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu