Recent ziarul
Făclia publica opinia mea legată de evenimentele ce vor precede alegerile
din luna mai, şi câteva din principalele puncte de pe viitoarea agendă UE,
inevitabil cu mare accent pe energie.
Puteţi citi în
continuare materialul apărut joi, 24 aprilie:
..........
Rezultatul
europarlamentarelor va influenţa componenţa următoarei Comisii Europene. Cu o
remarcă – trecîndu-i în revistă pe candidaţii marilor partide europene, Juncker
(PPE), Schulz (PSE), Verhofstadt (ALDE), Bove, Keller (Verzi), Tsipras (GUE),
cu excepţia ultimului dintre aceştia, toţi candidaţii provin din cele şase
state fondatoare ale UE.
Recentul Summit
European a fost dedicat situaţiei din Ucraina şi Crimeea şi s-a axat spre noile
abordări ale politicii energetice a UE în contextul tensionării relaţiei cu
Rusia. S-au rostit cuvinte grele. Martin Schulz, preşedintele Parlamentului
European, preciza: „Criza din Ucraina face să reapară ameninţarea unui RĂZBOI
în Europa?. Concluziile conflictului din regiune le vedem şi le putem lega de
politica energetică.
În primăvara
anului trecut am participat la European Business Summit, unde politica de
energie a fost cap de listă; se insista pe faptul ca în Europa energia este de
4 ori mai scumpă decît în Statele Unite şi se făcea apel la o mai mare
deschidere pentru gazele de şist şi alte surse. Acum, discuţiile din mai 2013
au mai mult sens. Cancelarul german Angela Merkel a afirmat chiar recent că
importul de gaze naturale din Statele Unite ar putea fi o opţiune pentru ţările
europene care încearcă să-şi diversifice sursele de aprovizionare cu energie.
Astfel, pachetul Climă şi Energie 2030 se repune pe tapet, cu o orientare din
ce în ce mai mare spre independenţa energetică faţă de Rusia, iar gazele de
şist sînt una dintre soluţiile care apar în prim plan în această poză. Apropo
de Acordul Transatlantic, se observă că relaţiile Uniunii cu SUA sînt mult mai
bune, însă acesta implică negocieri foarte tehnice şi aşteptăm să vedem părerea
experţilor sectoriali.
Pe agenda UE
apar numeroase ricoşeuri, inclusiv pentru România. Putem vorbi despre Republica
Moldova, despre care s-ar putea să o avem membră a Uniunii Europene în 2019.
Vicepreşedintele
Comisiei Europene, Viviane Reding, a solicitat ca ideea unei “adevărate uniuni
politice” să figureze pe agenda alegerilor europene din această primăvară.
“Avem nevoie să creăm Statele Unite ale Europei, cu Comisia în calitate de
guvern, alături de două camere — Parlamentul European şi un ‘Senat’ al statelor
membre”, preciza doamna Reding. Comentariile comisarului Reding ilustrează
prăpastia tot mai mare între o Europă care doreşte o uniune tot mai strînsă şi
o Mare Britanie care exercită presiuni pentru a reduce puterile UE.
Controverse
există şi sînt normale într-un an electoral, euroscepticismul este ceva real,
însă de ceea ce trebuie să fim conştienţi este că, pe lîngă faptul că în urma
alegerilor europene se va decide cine va conduce Parlamentul European, Comisia
Europeană, se va decide de fapt ce se va întîmpla în următorii 10-15 ani la
nivel european.
Sînt probleme
precum: încălzirea globală, foametea, sărăcia etc., care nu se pot soluţiona
prin implicarea individuală a statelor, ci doar prin conciliere şi cooperare.
De asemenea, în dezbaterile legate de contextul economic actual, este foarte
des folosit termenul de liberalizare a comerţului sau a liberului schimb. Luînd
în calcul toate acestea, se conştientizează tot mai mult nevoia reglementărilor
extinse dincolo de graniţele statelor-naţiune, dar şi dincolo de legislaţia
europeană. Ce e cert, vom trăi “reforme” semnificative, noi, dar mai ales
copiii noştri.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu