Recent am avut ocazia să îmi exprim printr-un
nou articol opinia cu privire la spaţiul public european şi sfera publică
europeană, care după părerea mea e mult mai uşor de obţinut prin europenizarea sferelor publice naţionale,
nu în adiţionarea unei "sfere noi", europene.
Puteţi citi în continuare materialul
publicat de Ziarul
Financiar pe această temă:
.............
De multe ori, în discursul politic,
sunt folosite cuvinte mari, expresii pompoase, goale de multe ori de conţinut.
Asta nu înseamnă însă că unele din ele nu trebuie să ne atragă atenţia, căci
sunt mult mai importante decât par. Un asemenea caz este "sfera publică
europeană" sau "spaţiul public european".
Această sferă, acest spaţiu este
atât ceva generic cât şi ceva extrem de concret: există în Bucureşti, de
exemplu, un "Spaţiu Public European (SPE)" gestionat de Reprezentanţa
Comisiei Europene şi de Biroul de Informare al Parlamentului European. SPE
este, conform descrierii instituţionale, "un spaţiu multifuncţional,
deschis zilnic pentru public, unde vizitatorii au acces la surse oficiale de
informare", găzduind totodată varii evenimente, toate în efortul de
informare a cetăţenilor cu privire la Uniunea Europeană.
Ȋnsă spaţiul public european e mult mai mult de atât. E o sferă a
dezbaterii,
atât de necesară, cu privire la prezentul şi viitorul nostru, ca europeni.
Această sferă publică europeană e, prin calitatea crescândă a argumentelor şi
rafinarea lor, cea mai bună apărare a sistemului european împotriva
populiştilor: aşa cum şi aceştia se implică şi se adresează inimilor, aşa şi
proiectul european trebuie să se reinventeze comunicaţional. Ȋnsă, ca orice spaţiu public, trebuie animat de cineva, iar oamenii
politici nu sunt îndeajuns, avem nevoie de cetăţeni pasionaţi, de societate
civilă
mplicate şi de sectorul de afaceri conectat.
Astfel, această reinventare nu ar fi
pură spoială, fiind însoţită de propuneri şi acţiuni concrete, care să şi dea
sentimentul că "iată, se face ceva". Un rol important îl are în acest
context şi discutarea propunerilor transnaţionale. De exemplu,
europarlamentarul britanic Andrew Duff propunea, încă din 2010, apelarea la o
listă suplimentară de candidaţi pentru alegerile europene din 2014, şi anume
una “transnaţională”. Noua formulă ar oferi astfel alegătorilor două voturi,
unul pentru a desemna candidatul naţional, iar celălalt pentru a alege
candidatul european.
Acest lucru ar duce la o mai
puternică sferă publică europeană, dar doar pe componenta cvasi-elitistă,
transnaţională. Eu cred în europenizarea sferelor publice naţionale, nu în
adiţionarea unei "sfere noi", europene, neconectate cu realitatea
naţională, şi prea generaliste pentru a pune de acord cetăţeni din 28 de state
membre.
Totodată, integrarea europeană
trebuie să fie un subiect de dezbatere cotidiană, nu din an în Paşti; a vorbi
de Europa doar înaintea alegerilor europene e ca şi cum ne-am spăla pe urechi
doar când mergem la doctor, cu atât mai mult cu cât acum cele mai multe
lucruri, şi cele mai importante, se decid la Bruxelles.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu