Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar – „Ce facem cu spaţiul public european?”

Recent am avut ocazia să îmi exprim printr-un nou articol opinia cu privire la spaţiul public european şi sfera publică europeană, care după părerea mea e mult mai uşor de obţinut prin europenizarea sferelor publice naţionale, nu în adiţionarea unei "sfere noi", europene.

Puteţi citi în continuare materialul publicat de Ziarul Financiar pe această temă:

.............

De multe ori, în discursul politic, sunt folosite cuvinte mari, expresii pompoase, goale de multe ori de conţinut. Asta nu înseamnă însă că unele din ele nu trebuie să ne atragă atenţia, căci sunt mult mai importante decât par. Un asemenea caz este "sfera publică europeană" sau "spaţiul public european".

Această sferă, acest spaţiu este atât ceva generic cât şi ceva extrem de concret: există în Bucureşti, de exemplu, un "Spaţiu Public European (SPE)" gestionat de Reprezentanţa Comisiei Europene şi de Biroul de Informare al Parlamentului European. SPE este, conform descrierii instituţionale, "un spaţiu multifuncţional, deschis zilnic pentru public, unde vizitatorii au acces la surse oficiale de informare", găzduind totodată varii evenimente, toate în efortul de informare a cetăţenilor cu privire la Uniunea Europeană.

Ȋnsă spaţiul public european e mult mai mult de atât. E o sferă a dezbaterii, atât de necesară, cu privire la prezentul şi viitorul nostru, ca europeni. Această sferă publică europeană e, prin calitatea crescândă a argumentelor şi rafinarea lor, cea mai bună apărare a sistemului european împotriva populiştilor: aşa cum şi aceştia se implică şi se adresează inimilor, aşa şi proiectul european trebuie să se reinventeze comunicaţional. Ȋnsă, ca orice spaţiu public, trebuie animat de cineva, iar oamenii politici nu sunt îndeajuns, avem nevoie de cetăţeni pasionaţi, de societate civilă mplicate şi de sectorul de afaceri conectat.

Astfel, această reinventare nu ar fi pură spoială, fiind însoţită de propuneri şi acţiuni concrete, care să şi dea sentimentul că "iată, se face ceva". Un rol important îl are în acest context şi discutarea propunerilor transnaţionale. De exemplu, europarlamentarul britanic Andrew Duff propunea, încă din 2010, apelarea la o listă suplimentară de candidaţi pentru alegerile europene din 2014, şi anume una “transnaţională”. Noua formulă ar oferi astfel alegătorilor două voturi, unul pentru a desemna candidatul naţional, iar celălalt pentru a alege candidatul european.

Acest lucru ar duce la o mai puternică sferă publică europeană, dar doar pe componenta cvasi-elitistă, transnaţională. Eu cred în europenizarea sferelor publice naţionale, nu în adiţionarea unei "sfere noi", europene, neconectate cu realitatea naţională, şi prea generaliste pentru a pune de acord cetăţeni din 28 de state membre.

Totodată, integrarea europeană trebuie să fie un subiect de dezbatere cotidiană, nu din an în Paşti; a vorbi de Europa doar înaintea alegerilor europene e ca şi cum ne-am spăla pe urechi doar când mergem la doctor, cu atât mai mult cu cât acum cele mai multe lucruri, şi cele mai importante, se decid la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles