2015 - Mai este Polonia un exemplu european?

După ce în anii anteriori s-a afirmat ca exemplu la nivel european pentru statele vest-europene, în 2014 Polonia şi-a confirmat rolul în rândul lideilor politicii externe a Uniunii Europene. Conflictul ruso-ucraineană a lovit interesele Varșoviei greu, iar Polonia a fost pusã în scaunul șoferului diplomației UE, aproape în mod implicit. Cu toate acestea, pe măsură ce criza a persistat și a evoluat, a arătat, de asemenea, limitele potentialului de leadership Poloniei. Aceste constrângeri au devenit deosebit de vizibile în relațiile Poloniei cu Germania și statele de la Vișegrad, scria think tank-ul internaţional ECFR.

Conflictul cu Rusia a slăbit semnificativ securitatea Poloniei - percepția publică în Polonia este că țara nu a fost sub o astfel de amenințare din 1991. Şi iată că în aceste zile s-a negociat un nou armistiţiu în Ucraina, la întâlnirea reprezentanţilor așa-numitul Cvartet Normandia, din care fac parte preşedintele rus Vladimir Putin, președintele ucrainian Petro Poroșenko, cancelarul Merkel şi şeful de stat francez, Hollande. Analişii consideră că, marginalizarea Poloniei în cadrul negocierilor UE-Rusia-Ucraina a fost un pas înapoi dureros pentru diplomația de la Varşovia. Apropo de baletul de a ştii să fi când mare când mic, în cazul Poloniei, se verifică din nou, de data aceasta din nevoia de restabilire a siguranţei în politica de securitate a determinat schimbare Poloniei înapoi la atlanticism. Apropierea polonezo-franceză a fost una dintre cele mai remarcabile evoluții în politica externă poloneză în 2013, dar după criza din Ucraina, Polonia a ajuns să creadă că numai Statele Unite ar putea oferi sprijin real în politica de securitate.

Ca răspuns la incertitudinile geopolitice din est, guvernul polonez a luat de asemenea inițiativa în domeniul politicii energetice. Vă amintiţi, în aprilie 2014, Donald Tusk a schițat ideea de "a readuce proiectului european la rădăcinile sale", când Comunitatea Europeană s-a bazat pe integrarea industriilor de oțel și cărbune. El a sugerat astfel modelul uniunii bancare nou înființate pentru sectorul energetic. Ideea este de a crea un singur organism european, sau cel puțin la nivel european și regulamente obligatorii pentru negocierea contractelor de gaz pentru întreaga Europă cu furnizorii externi (cum ar fi Gazprom). Deși răspunsul nu a fost întotdeauna pozitiv, propunerea a devenit un punct de referință important în discuția despre următorii pași pentru integrarea politicii energetice a UE.

Schimbarea de guvern din toamna anului 2014 şi plecarea prim-ministrului Tusk și ministrului de externe Sikorski – ambii implicaţi în politica externă poloneză din ultimii șapte ani - a ridicat întrebări cu privire la aspirațiile și capacitățile Varșovia în calitate de lider al politicii externe a UE. Indiferent de problemele de personal, diplomația poloneză se confruntă cu provocări importante, fără îndoială, aşa cum comenta Piotr Buras. Cel mai important, aceasta trebuie să vină cu o atitudine mai proactivă și idei noi pentru vecinătatea estică a UE, pentru revenirea la rolul de elaborare a politicii, mai degrabă decât pentru a-i conduce pe alții.

Totuşi, Polonia are încă un lider important în fruntea instituţiilor europene, fostul premier, Donald Tusk este Preşedintele Consiliului.

Dan LUCA / Bruxelles