Dan LUCA – articol în Cariere – “Conectarea reală a României la UE creează joburi pentru tineri”

Sâmbătă, 28 martie 2015, Cariere publica un material pe care l-am dedicat unui subiect foarte important, relaţia Bucureşti-Bruxelles şi resursa umanã necesarã pentru îmbunãtaţirea comunicãrii pe acest ax.

Redau mai jos textul integral al acestui articol:

..............

România, a şaptea putere din UE – ca pondere numerică a voturilor în Consiliul European şi ca număr de eurodeputaţi –, nu a înţeles perfect că trebuie să joace un rol de membru important în spaţiul comunitar şi nu s-a adaptat încă la jocul foarte complex al afacerilor europene. În perspectiva Preşedinţiei UE pe care România o va deţine din a doua partea a anului 2019, trebuie acţionat acum.

Nu se poate să lăsăm miile de dosare aflate în dezbatere la nivel comunitar pe seama a doar o sută de diplomaţi de la Reprezentanţa Pemanentă a României pe lângă UE de la Bruxelles.

Pentru a face faţă volumului de muncă necesar, România trebuie să-şi dubleze şi perfecţioneze rapid resursa umană instituţională implicată în mecanismul de relaţionare cu Uniunea Europeană. Aceasta se poate face doar prin lansarea unui nou program guvernamental, asemănător cu cel lansat în anul 2002, în perioada de preaderare, cel cu euroconsilierii. Prin acest mecanism se poate consolida expertiza sectorială la nivelul ministerelor de linie, dar şi la nivelul prefecturilor din teritoriu.

Să privim realist şi practic – o racordare corespunzătoare, pe măsura potenţialului, poate crea joburi pentru tineri. Trebuie doar să fim cretivi, şi evident, să avem şi susţinerea politică.

Este necesară în primul rând crearea unor noi poziţii în adminstraţia românească, pe două nivele (local şi naţional), persoane responsabile în a fluidiza relaţia România–UE.

Este nevoie de concursuri transparente în care cei interesaţi pot aplica, indiferent de culoarea politică. Cei care trec examenele devin „experţi pe afaceri europene”. La nivelul fiecărei prefecturi, trebuie angajaţi doi „experţi pe afaceri europene” (raportează direct prefectului). Unul dintre aceştia este „responsabil pentru relaţia cu instituţiile locale” din zona alocată prefecturii respective (primării, consilii locale, consiliul judeţean etc). Al doilea expert este „responsabil cu stakeholderii locali” (industria locală, sindicate, societatea civilă organizată, universităţi, firme de consultanţă etc). La nivelul fiecărui minister de linie, trebuie găsiţi experţi care relaţionează direct cu abinetul ministrului. Unul dintre experţi trebuie să fie „responsabil cu relaţia cu prefecturile” (structurile locale instituţionalizate). Al doilea expert este „responsabil pe relaţia cu stakeholderii naţionali” (structurile naţionale neinstituţionalizate). În plus, pentru o mai bună coordonare a instituţiilor româneşti, este nevoie să existe în fiecare minister un expert pe afaceri europene „responsabil cu relaţia interministerială”.

„Experţii pe afaceri europene” au ca responsabilităţi identificarea şi structurarea activităţii de consultare cu stakeholderii români interesaţi de dinamica legislativă alocată ministerului respectiv (baza de date, pagina web de informare, întâlniri periodice, consultări, help desk etc).

Este foarte important ca aceşti „experţi pe afaceri europene" (locali sau naţionali) să interacţioneze cu Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE de la Bruxelles, ajutând în fluidizarea mecanismului şi informând în permanenţă despre poziţia stakeholderilor din România.

Dar unde găsim români care să ajute România în UE? Ce pregătire trebuie să aibă un expert naţional în afacerile europene? Este un paradox, avem în România vreo 25 de mastere în studii europene, iar 95% dintre absolvenţi nu îşi găsesc de lucru relaţionat cu diploma obţinută.

Este destul să studiezi la astfel de facultăţi pentru a avea CV-ul perfect ca expert UE? Este foarte important să înţelegi sistemul instituţional comunitar pentru a te face util, dar sunt multe alte calităţi pe care trebuie să le ai în plus. Limba engleză devine canalul de comunicare la nivel european. Tehnologia trebuie stăpânită bine, în sensul că trebuie avută o cultură în care comunicarea electronică primează. Ce ne lipseşte nouă, ca români, pentru a ne afirma mai bine pe plan european este experienţa practică. Deşi suntem competitivi, e nevoie de o abordare mai pragmatică, atât la nivel individual, cât şi în ceea ce priveşte structura învăţământului românesc. Oameni cu pregătire teoretică avem, poate chiar punem accentul prea mult pe amănunte şi „chichiţe” teoretice şi uităm de formarea „la faţa locului”.

Normal, trebuie găsite şi sursele de susţinere financiară. Finanţarea unui program pentru o conectare mai bună a României la UE se poate face fie prin forţe proprii, apelând la bugetul naţional, fie prin activarea unor aplicaţii în cadrul Programul Operaţional Capacitate Administrativă 2014–2020, fie chiar prin Programul Operaţional Capital Uman. Doar voinţă politică să existe.

Dan LUCA / Bruxelles