Cât de complexã este reforma electorală europeană

Andrew Duff prezenta recent un amplu material privind reforma electorală a Parlamentului European.

Britanicul sublinia că, în paralel cu evoluția dezbaterii pe tema procedurii electorală a fost problema de repartizare a scaunelor din Parlament. Cele două aspecte sunt strâns legate nu numai unul cu altul, dar, de asemenea, cu definiția mandatului deputatului. De la Tratatul de la Paris încoace, deputații erau "reprezentanți ai popoarelor statelor reunite în Comunitate”. Tratatul de la Lisabona însă, desemnează acum deputații europeni ca fiind "reprezentanți ai cetăţenilor”.

Parlamentul are acum două obligații de respectat: datoria în temeiul articolului 223 alineatul (1) din TFUE de a "elabora un proiect pentru a stabili dispozițiile necesare pentru alegerea membrilor săi prin vot universal direct în conformitate cu o procedură uniformă în toate statele membre sau în conformitate cu principii comune tuturor statelor membre și obligația în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din TUE să propună Consiliului European un proiect de decizie privind repartizarea locurilor într-o „casă” de 751 de deputați, cu un minim de șase locuri pentru fiecare stat membru și un maxim de nouăzeci și șase.

Pentru a complica lucrurile, în timp ce Tratatul de la Amsterdam a vorbit de necesitatea de repartizare a locurilor în Parlament, pentru a asigura "o reprezentare corespunzătoare", Lisabona prevede că "reprezentarea cetățenilor este asigurată în mod proporțional descrescător".

Duff este de părere că și un „observator ocazional” poate sesiza că de-a lungul anilor, locurile parlamentare au fost tranzacționate între state. S-a admis o formulă artimetică, Compromisul Cambridge (CamCom), contestată totuşi de anumite voci.

O variantă ar fi ca formula CamCom să fie introdusă complet în două etape, astfel încât niciun stat nu pierde mai mult de două locuri la următoarele alegeri din 2019. Mobilitatea în creștere a populațiilor în cadrul Uniunii (în special migrația spre Vest a lucrătorilor), schimbările demografice dramatice (cum ar fi declinul germanilor), aderarea a noi state membre, precum și posibila divizare a statele membre existente în state separate, impune ca Parlamentul să ia în serios datoria de a re-atribui de locuri în timpul fiecărui mandat.

Chiar decizia recentă de a acorda Croaţiei 11 locuri, o "soluție pragmatică", în consonanță cu logica CamCom, a fost realizată doar prin negocieri grele în interiorul Parlamentului și între Parlament și Consiliu. O combinație a CamCom cu JagCom ar regla echilibrul de putere între state în cadrul UE, într-un mod echitabil, transparent și durabil, consideră Duff, în propunerea de reformă pe care o susţine.

Alegerile din 2014 au adus în aplicare experimentul Spitzenkandidat, din dorinţa de a creşte prezenţa la vot a alegătorilor în statele UE, fără succes foarte mare, însă. Acordul privind listele transnaționale pentru 2019 ar permite un progres în acest demers, rezolvând şi alte aspecte conexe.

Au existat sugestii ca Tratatul de la Lisabona a schimbat baza iniţială, mult mai corectă - Parlamentul ar trebui să fie raportant la numărul cetățenilor, nu la cel al populaţiei. Cetățenilor care trăiesc acum în afara teritoriului statului lor ar trebui să li se permită să voteze în circumscripția ţării lor. Mai mult decât atât, foarte puțini cetățenii UE rezidenți în alt stat al UE aleg să își exercite dreptul de a se înregistra și a vota în ţara în care trăiesc, și multe obstacole, în principal birocratice, încă împiedică dezvoltarea acestei practici. Puține progrese pare să fi fost făcute la alegerile din 2014 pentru ca oamenii să îşi folosească dreptul de vot în calitate de cetățeni UE, în ciuda eforturilor considerabile depuse de Comisie.

Cealaltă parte a monedei este modul de a afla situaţia precisă a cetăţenilor, în contextul în care se practică circulația persoanelor peste frontierele interne ale UE pe scară largă. Potrivit Eurostat, este imposibil să avem astfel cifre precise.

Andrew Duff precizează că este recomandat că Parlamentul să înceapă acum să pregătească propria agendă pentru Convenție, folosindu-se pe deplin de toate prerogativele sale de inițiativă, pentru că joacă un rol important în perioada de reflecție. Conform propunerii de faţă, în prima fază, în 2019, niciun stat nu pierde mai mult de două locuri în Legislativul European.

Dan LUCA / Bruxelles