Volumul de muncă pentru a deţine o Preşedenţie UE: coordonarea a 150 de grupuri specializate

Pentru a pregăti preşedenţia României din 2019, trebuie intervenit rapid, stabilită schema de reprezentare a poziţiei naţionale, dar pentru aceasta este importantă implicarea sectorul privat, a societăţii civile, mediul academic, eurodeputaţi şi liderii de presă.

Trebuie să recunoaştem că există un deficit de resursă umană sectorială în sistemul de racordare al ţării la Uniunea Europeană. România trebuie să acopere toate dosarele politicilor europene, să aibă o strategie de “ţară mare în UE”, era una dintre concluziile discuţiilor pe tema Preşedenţiei româneşti a UE, în 2019. Desigur, nu fără să prioritizăm de pe acum anumite dosare, strategice pentru noi, şi evident, totul raportat la priorităţile Uniunii Europene, ca întreg. În 2019, România va deţine “Preşedenţia celor 10 formaţiuni ale Consiliului”.

Consiliul este sprijinit de Comitetului Reprezentanților Permanenți ai guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene (COREPER) și cele peste 150 de grupuri extrem de specializate și comitete care formează "grupurile de pregătire ale Consiliului". Grupuri de pregătire, ce se încadrează în două categorii principale, fie Comitetele înființate prin tratate, prin decizie interguvernamentală sau printr-un act al Consiliului, fie Comitete și grupuri stabilite de COREPER – acestea se ocupă de problemele specifice și este prezidat de reprezentantul țării care deține președinția rotativă de șase luni. În plus, comisiile ad hoc pot fi stabilite pentru a satisface o nevoie specifică și încetează să mai existe după încheierea misiunii în scopul căruia au fost constituite.

Dacã avem 150 de grupuri specializate (ca cele din ianuarie 2015), și dacã alocãm ca ţarã doar 3 experţi pe fiecare domeniu, cifra e impresionantã. Şi asta pentru cel puţin 18 luni, fiindcã vom avea o preşedenţie în trio, cu Austria şi Finlanda (1 ianuarie 2019 – 30 iunie 2020).

Dan LUCA / Bruxelles