Dan LUCA – articol în Convorbiri Europene – “Are nevoie UE de Industry 4.0 ?”

Luni, 18 mai 2015, pe noua platformă Convorbiri Europene apărea un nou material pe care l-am redactat pe tema Industry 4.0 şi ce înseamnă această evoluţie pentru Europa în general, pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, deopotrivă.

Redau mai jos articolul publicat de revista Convorbiri Europene:

...............

Peisajul tehnologic actual şi dezbaterile din ce în ce mai dese despre Industry 4.0 întăresc opiniile specialiştilor care consideră că următorii ani vor însemna concretizarea strategiei prezentată de guvernul german pentru informatizarea industriei prelucrătoare. „Smart Factory” (Fabrica Inteligentă) devine o realitate prin noile apariţii tehnologice, tendinţa industriaşilor pentru utilizarea eficientă a resurselor, precum şi prin caracteristicile internetului obiectelor, … şi de ce nu, la toate acestea se adaugă implicarea guvernării, la nivel naţional, sau la nivel supranaţional.

Care este însă background-ul acestui capitol? Dacă în secolele XVIII-XIX, efectele primei revoluţii industriale s-au manifestat benefic asupra Angliei, care a reuşit să se menţină prima putere industrială a lumii până înspre anii 1900, Franţa a evoluat mai lent – abia spre sfârşitul perioadei revoluţiei industriale. Cazul Germaniei însă a fost puţin diferit, industrailizarea fiind afectată de fărâmiţarea politică a ţării, condiţiile favorabile declanşării revoluţiei în acest domeniu concretizându-se câteva decenii mai târziu.

Când a „izbucnit” însă ce-a de-a doua revoluţie industrială, caracterizată de producţia în masă şi dezvoltarea unor ramuri industriale precum industria electrotehnică, chimică sau a automobilelor, Germania era mult mai bine plasată. Consolidându-şi poziţia de lider în cercetarea chimică în universităţi şi laboratoare industriale, Germania a devenit dominantă în industria chimică din lume în secolul al XIX-lea, chiar dacă din punct de vedere tehnologic i-a mai trebuit ceva până să depăşească Regatul Unit şi Franţa.

Următoarea etapă, cea a digitalizării industriei, este considerată cea de-a treia revoluţie industrială. Economistul Jeremy Rifkin are o viziune clară asupra felului în care acest lucru va influenţa, nu doar domeniul economic, ci şi alte domenii – ne cere să ne imaginăm sute de milioane de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri şi fabrici, însă asta nu e tot. Ceea ce este mai interesant este împărţirea acesteia cu celălalt, precum într-un „internet al energiei”, la fel cum acum folosim share pentru a distribui on-line informaţiile.

Prin apariţia imprimantei 3D, capabilă de a produce chiar şi alimente, se trece la ceea ce specialiştii numesc cea de-a patra revoluţie industrială″, Industria 4.0, caracterizată prin personalizarea puternică a produselor în condiţiile de producţie de masă şi interconectabilitate. Impactul Industrie 4.0 se anunţă a apărea în mai multe domenii, cu efecte majore în final la nivel socio-economic.

Va fi interesant de urmărit în 2015 cum va juca Germania în această piesă a reindustrializării Europei, în formula propusă de cancelarul Merkel – Industry 4.0, având „culmea” şi un joker – comisarul european pentru economie digitală.

Un pas important a fost deja făcut la nivel european odată cu cea mai recentă ediţie a European Business Summit (6-7 mai 2015). La doar câteva ore de la lansarea oficialã a Digital Single Market (DSM), cele două zile de dezbateri din acest an au pus accent pe digitalizare şi Industry 4.0, iar prezenţa comisarului Andrus Ansip, Vicepreşedinte pe DSM, a fost încă o dovadă a seriozităţii şi anvengurii acestui eveniment european major. Principalele concluzii expuse de paneşti s-au referit la „metamorfoza” internetului, de la un „internet de consumator″ la „internet de industrie″. Firesc, a apărut întrebarea, cu cine facem digitalizarea în UE?

Digitalizarea ar putea fi o oportunitate pentru ţările europene să atragă înapoi producţia pe care a pierdut-o în concurenţa cu diferite alte regiuni, precum Asia. Politicienii privesc noua eră a industrializării ca fiind varianta de re-industrializare pe continent, iar reprezentanţii din industrie întăresc aceste predicţii. „Sectorul de producţie din Europa a fost întotdeauna invidiat de intreaga lume în furnizarea de produse de înaltă calitate. Cu transformarea digitală a industriei – sau Industry 4.0 – UE are acum potenţialul de a conduce lumea într-un nou tip de transformare tehnologică”, preciza recent Erich Clementi, preşedintele IBM.

Ce potenţial de afirmare are însă România? Guvernatorul Băncii Naţionale anticipa încă de acum un an trecerea de la producţia de serie la producţia personalizată, pe scară largă. „Avantajul de a lua şi a folosi forţa de muncă din China dispare şi reapare avantajul de a avea producţia lângă piaţă. Vedem cum marile firme pleacă şi revin în SUA, revin în Europa. Se întâmplă şi în România, prin unele părţi”.

Dan LUCA / Bruxelles