Putem avea un Spitzenkandidaten “mai democratic” în 2019?

Procedeul Spitzenkandidaten nu a avut cum să fie bagheta magică pentru un nou sens al angajamentului în UE. Dar acest lucru va fi posibil în 2019, dacă suntem capabili să învăţăm din lecția anului 2014, sunt de părere Julian Priestley, fost secretar general al Parlamentului European și persoana care a gestionat campania europeană a lui Martin Schulz și Nereo Peñalver Garcia, de asemenea oficial al UE, care lucrează în prezent în cadrul Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European. Cei doi au publicat recent o carte despre procesul Spitzenkandidaten, noua metoda de alegere a președintelui Comisiei. 

Răspunzând unui interviu realizat de EurActiv, autorii îşi arumentează părerile pe baza opiniile exprimate de peste 50 de experți, politicieni, academicieni, jurnaliști, diplomați, înalți oficiali ai UE. Ceea ce a fost benefic în exerciţiul din 2014 a fost faptul că s-a reuşit pentru prima dată expunerea de subiecte europene pe ordinea de zi a alegerilor, în locul alegerilor concentrare exclusiv pe politica națională. Astfel, dezbateri despre austeritate versus investiții, libera circulație, economia digitală, TTIP sau Ucraina, au fost teme la nivel european. Pentru prima dată, de asemenea, au fost electuate de către candidaţii la preşedenţia Comisiei vizite electorale paneuropene și dezbaterile televizate la nivel european. Dar campania a început mult prea târziu pentru o campanie la nivel continental. Candidații au fost selectaţi doar cu câteva luni înainte de alegeri, iar echipele care au pus în aplicare campaniile au fost aproape copleșiți de această provocare de a prezenta candidaţii în faţa a 440 milioane de alegători în doar câteva luni, sunt de părere Julian Priestley şi Nereo Peñalver Garcia.

Observaţiile negative făcute de cei doi autori sunt legate de principalele pârghii ale campaniei, inclusiv cea mai mare parte a cheltuielilor de campanie, care au rămas în mâinile partidelor naționale. În ceea ce privește dezbaterile televizate la nivel european, ar fi fost mai bine să se concentreze pe dezbateri mai axate pe televiziunile cu raiting mare şi radiodifuzorii naționali cheie, mai degrabă decât pe media specializată de la nivel european.

Campania din 2014 a fost prea ușoară în conținut, iar europenizarea campaniei electorale a fost neuniformă. Candidații la președinție au avut un impact considerabil în unele state membre, în special în Germania, şi mai puțin în altele.

Astfel, soluţiile propuse pentru mai mult succes în 2019 sunt organizarea timpurie şi, în mod ideal, primare deschise, care ar declanșa un mai mare interes și conferă cea mai mare legitimitate candidaților la prezidențiale.

Listele transnaționale nu sunt considerate fezabile de cei doi experţi în cazul alegerilor europene din 2019, deoarece acest lucru necesită un acord unanim în cadrul Consiliului şi schimbarea sistemele electorale în toate cele 28 de state membre.

Ceea ce ar fi posibil însă ar fi ca partidele politice europene să poată sprijini financiar activitățile partidelor naționale care promovează un candidat comun, pentru obţinerea de spaţiu în cadrul programelor TV, cinema sau de radio, etc. O a doua măsură propusă de cei doi experţi ar putea fi includerea în buletinul de vot a numelui candidatului principal al partidului European şi partidul național la care este afiliat.

Dan LUCA / Bruxelles