Se întrevăd “vremurile bune ale Europei”? Ce face România?

Acum câteva zile, Alina Bârgăoanu, comenta într-un articol din Convorbiri Europene, poziția comună a ministrului francez al economiei, Emmanuel Macron, și a vice-cancelarului german Sigman Gabriel, cu privire la nevoia de a “relansa uniunea economică și socială”. Subiectul l-am tratat într-un mesaj recent pe blog.

Cei doi lideri au deschis o dezbatere pe teme care, în mare, “până acum reprezentau apanajul analiștilor aflați departe de procesul decizional: buget al zonei euro, trezorie comună, colectare comună a impozitelor, instrumente comune de împrumut, parlament al zonei euro”.

Apoi, spunea autoarea, “propunerile franco-germane consacră ideea “Europei cu două viteze”. Un nucleu dur al Uniunii, dotat cu un buget comun, cu o trezorerie, cu un mini-Parlament, care emite monedă comună, dar și datorie comună. Este vorba despre operaționalizarea conceptului de “mai multă Europă”. Situaţia naşte noi dileme: ce se întâmplă cu sudul, “rupt” de restul Europei; Maria Brianie intră în ecuaţia nouă?; unde se poziţionează Polonia; şi, dacă e vorba de Europa Centrală, ce va face România?...

Dan LUCA / Bruxelles