duminică, 11 decembrie 2016

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “2017 – anul eliberãrii europene?”

Astãzi, 11 decembrie 2016, am semnat un nou articol în Ziarul Financiar. O scurtã analizã a anului 2016, dar şi câteva prognoze pentru anul 2017.

-----------

Acum 5 ani, preşedintele UE, Herman Van Rompuy, numea anul 2011 “annus horribilis”. Cum sã numim atunci anul 2016? Câteva repere pentru reîmprospãtarea memoriei…

Trec zilnic cu metroul prin staţia Maelbeek, o datã pe lunã sunt în incinta aeroportului Zaventem şi de fiecare datã mã gândesc la ceea ce s-a întâmplat pe 22 martie… Bruxelles-ul a trait în 2016 cea mai neagrã zi a istoriei contemporane…

Marea Britanie şi UE, o relaţie de dragoste desprinsã parcã dintr-o telenovelã sudamericanã… Cu un catalizator potrivit, sau mai bine spus neinspirat – a se citi pe etichetã David Cameron – Marea Britanie se departe de Continent… Scriem aceastã paginã a istoriei europene tot în 2016...

Dacã la nivelul capitalei comunitare sau UE nu ne-au fost favorabile astrele, cel puţin sã vedem ce a însemnat anul 2016 la nivel internaţional. Aici gãsim personalitatea anului, conform Time Magazine, Donald Trump... Sã vã mai derulez alegerile americane din noiembrie şi seismul provocat la nivel global?

Catalogaţi cum doriţi moartea aparent eternului Fidel Castro, oricum tras pe dreapta de vreo 10 ani de politica de deschidere a fratelui sãu…

Criza emigranţilor din Siria nu mai este prima stire a Jurnalului doar pentru cã a devenit normalitate, nu fiindcã s-a gãsit o soluţie… Conflictul din Ucraina nu este rezolvat, dar pare sã intre într-o logicã de Razboi Rece…

Sunt un optimist european, dar parcã anul 2017 se contureazã ca deosebit de dificil. Franţa joacã o carte enormã cu prilejul alegerilor prezidenţiale din primãvarã. Spectrul unei Marie Le Pen preşedinte produce deja transpiraţie rece Europei… Italia e cu un guvern demisionar, Spania cu unul minoritar-fragil, Germania mizeazã din nou pe Angela Merkel la alegerile din septembrie.. Aceasta este poza sistemelor politice naţionale europene. Vorbim de ţãrile mari... Dacã amintim de Polonia şi suratele de Visegrad complicãm situaţia şi mai mult... La nivel de UE nici Comisia Europeanã nu straluceşte, faimoasa comunicare cu cetãţenii de acum câţiva ani pare de domeniul fantasticului…

Încerc din rãsputeri sã vãd luminiţa de la capãtul tunelului… şi credeţi-mã nu din cauza ochelarilor pe care îi port am probleme sã o identific… De vreo 2-3 ani se tot vorbeşte de relansarea proiectului european, iar probabil în martie vom sãrbãtori pompos cei 60 de ani de la Tratatul de la Roma… De abia aştept concursul de desene pe asfalt sã gãsim logo-ul cel mai potrivit... tichia de mãrgãritar a chelului…

Câteva cuvinte despre criza şomajului, în special cea a tinerilor. Când ziceam cã programul Youth Guarantee e bun ca idee, dar va avea un impact minuscul asupra beneficiarilor datoritã schemelor naţionale, am fost acuzat de chibiţ... Liderii politici nici mãcar nu îl mai amintesc în discursul public din anul de graţie 2016…

Citesc cartea lui Sandro Gozi depre impactul Generaţiei Erasmus asupra UE. Chiar dacã nu am beneficiat de acest program, am sentimente asemãnãtoare fiind câţiva ani (prin anii ’90) în Comitetul Director al Asociatiei Studenţilor Europeni. Ideea e bunã la bazã, la anul sãrbãtorim 30 de ani de existenţã a programului Erasmus. E util sã observãm ce fac cei aproximativ 3 milioane de beneficiari şi (surprinzator) cei un million de copii proveniţi din cuplurile mixte facilitate (fãrã voie) de mobilitatea europeanã oferitã…

Putem spune că Erasmus a contribuit la formarea unui spirit european? Să fie acest Erasmus o “sămânţă de europeni” de care avem atâta nevoie? Generaţia Erasmus a acumulat multă experienţă şi este păcat că nu iese în faţă. Preferă să rămână mai în urmă, în structuri ONG-iste, în federaţii industriale, în administraţia publică, deşi se bucură de o bună pregătire europeană. Implicarea acestora ar fi un beneficiu pentru politică, ei reprezentând o resursă extrem de valoroasă. Clasa politică tânără a început să prindă, dar generaţia Erasmus, educată european, lipseşte încă. Sa fie anul 2017, anul eliberarii europene?

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu