Acord Brexit – misiune imposibilã?

Viteza de derulare a evenimentelor europene este enormã, ceea ce îmi permite sã scriu un mesaj saptamânal fãrã sã plictisesc asistenţa (cel puţin aşa sper).

Brexit-ul şi “presiunile”

Brexitul este un subiect care acapareazã agenda publicã şi permiteţi-mi un pronostic hazardat. Deşi conceperea unui acord de ieşire a Marii Britanii din UE este o negociere juridicã, este prea “expus”, devenind un instrument politic. Capitalul politic este enorm pentru taberele implicate. Avem cel puţin douã grupuri la nivelul Conservatorilor britanici, care fac din guvernare un balet riscant. Mai avem opoziţia, Laburiştii, care “o joacã”. În plus avem tot felul de presiuni europene… S-a ajuns la ceva de genul negocierii TTIP (Tratatului Comercial între UE şi Statele Unite). Vizibil şi imposibil de înţeles de public, abandonat de lideri din cauza “presiunii”. Şi zic eu acum… E imposibil sã avem un acord Brexit care sã aducã linişte parţilor implicate şi care sã treacã apoi prin ratificãri instituţionale. Asta nu înseamnã cã echipa Barnier deruleazã un exerciţiu fãrã sens. Concluziile se vor înşuruba rapid în parteneriate sectoriale, tehnice, fãrã vizibilitate. Ceva de genul liniştitului Tratat Comercial UE-Japonia… Vom avea de fapt o situaţie paradoxalã, fãrã acord Brexit, dar cu multe mini-acorduri, care cu siguranţã nu le vom numi acorduri pentru a nu deranja sferele politico-cetãţeneşti…

Orban şi UE

Nu pot sã îmi dau seama pânã în ce punct poate sã ducã ipocrizia unor lideri naţionali. Da, am înţeles, o joci împotriva Uniunii Europene şi câştigi alegerile naţionale la greu. Realizezi chiar majoritãţi parlamentare care pericliteazã ecosistemul instituţional… Iar apoi întorci spatele Uniunii Europe şi intri în parteneriate cu Estul? Sper din toatã inima cã disperãrile unor lideri sã nu fie fãrã margini. Naivitatea lui Cameron, pariul ratat cu istoria, a dus Marea Britanie afarã din UE, dar nu pot sã cred cã Ungaria va merge în direcţia respectivã. Prietenii maghiari nu sunt atât de naivi… Chiar a pus Rusia mâna din nou pe “Visegrad”?

EPP şi alegerea liderului...

Congresul EPP de la Helsinki va anunţa numele celui care va deveni preşedintele Comisiei Europene în 2019. Dacã nu avem o schimbare la nivel european, se încearcã un scenariu asemãnãtor cu cel din 2014. Angela Dorothea Merkel sugereazã candidatul preferat, congresul european alege “democratic” nominalizarea domniei sale, EPP câştigã cel mai mare numãr de eurodeputaţi în mai 2019 şi în toamna lui 2019 îl instalãm pe Manfred Weber ca preşedinte în locul lui Juncker... Foarte interesantã strategia EPP... previzibilã chiar. Dacã acum 5 ani EPP a programat congresul de alegere în martie 2014, cu doar douã luni înainte de alegeri, acum mergem pe o strategie rapidã de ocupare a locului... E şi un mesaj cãtre domnul Macron, credeţi-mã...

Stânga şi Europa

Acum o sãptãmânã, când explicam un posibil scenariu pentru viitorul Parlament European, colegii socialişti m-au întrebat “ei pe unde sunt?”… şi le-am spus, colegial, “niciunde”. Asta e cea mai mare frustrare a unui partid politic, lider politic, fie el de Dreapta sau de Stânga… sã nu te mai vadã lumea, sã nu mai contezi. Îmi este simpatic domnul Sefcovic, dar nu cred cã va avea forţa sã câştige nominalizarea Stângii europene, şi poate nici cea de comisar din partea slovacilor. Sã nu uitãm dânsul este deja de 10 ani comisar european… Dar cine poate sã fie candidatul Stângii europene? Vroiam sã zic Moscovici, dar nu cred nici în parteneriatul Macron-Moscovici, atât de necesar nominalizãrii… Mai avem vreo 10 sãptãmâni pânã la congresul din decembrie de la Lisabona… promit sã mai scriu pe tema aceasta…

Alegerile locale din Belgia şi românii

Mã bucur enorm sã observ români implicaţi în politica comunitãţilor din care fac parte. Sloganul “facem politicã acolo unde trãim” (fizic, nu doar virtual) prinde în sfârşit şi la românii din Belgia, şi mai ales la cei din Bruxelles. Dacã în 2012 aveam doar vreo 4-5 candidaţi, acum numarul lor a explodat. Mult success pe 14 octombrie 2018!

Dan LUCA / Bruxelles