Componenţa viitorului Parlament European… draft de lucru…

Mie chiar îmi place de domnul Juncker... Precum un înţelept din satele tibetane a încercat în aşa zisul State of the Union de acum câteva zile sã ne prezinte ceea ce deja ştiam. O micã recapitulare înainte de tezã (alegerile europene), un Power Point bun, bine fãcut, în care întreaga Comisie Europeanã şi-a dat silinţa sã fie politically correct… Ce urmeazã acum? Pãi dânsul se pregãteşte sã închidã în curând, pentru inventar, executivul european, pentru a lãsa loc adevaraţilor lideri europeni, alegerilor europene şi altor crize de care cu siguranţã nu este responsabil…

Cam pe acest fundament construim Europa, pe o luptã între puterile naţionale şi structura comunitarã. O bãtãlie începutã încã din anii ’50 cu prerogative şi subsidiaritate… Criza din ultimii 10 ani ne-a arãtat un paradox esenţial. Cetãţenii, europenii, au solicitat “instituţiilor europene” sã rezolve criza economicã şi financiarã, dar rãspunsul a fost de genul “segmentul economic e de competenţe naţionale”. Şi e drept… Dar oamenii de rând îşi zic acum “atunci de ce sã votãm la europene?”, “de ce sã avem încredere în lideri europeni fãrã competenţe?”. Şi iar le dau dreptate. Dilema actualei construcţii europene este cã am ajuns la jumãtatea drumului, iar lucrul neterminat naşte probleme.

Brexitul ne ajutã sã înţelegem cã nu putem sã fim şi în car, şi în cãruţã, şi în teleguţã… Ori construim o Uniune Europeanã solidã, cu politicã externã comunã, cu capacitate de apãrare comunã, cu politici industriale comune sau încremenim la idea de piaţã comunã şi nu ne mai amãgim. Cine a fãcut puţinã politicã ştie cã rãspunsul nu e nici da, dar nici nu… Şi asta se va întampla anul viitor. Matricea reprezentãrii în Parlamentul European viitor se va întoarce, doctinele politice vor juca doar un rol de ghidaj, si vom avea 4 grupuri parlamentare total diferite de ceea ce avem acum.

Permiteţi-mi sã schitez viitorul Parlament European:

Ø  Grupul Federaliştilor Radicali, condus de Guy Verhofstadt, actualul lider ALDE. Cu un scor de aproximativ 10%.

Ø  Grupul Proeuropenilor, în care vom avea atât partidul doamnei Merkel (creştin democraţii germani) şi multe alte grupãri din actualul EPP. În plus însã vom avea aici şi Mişcarea domnului Macron. Împreunã vom avem mulţi eurodeputaţi, cam 40% din salã.

Ø  Urmeazã Grupul Interguvernamentaliştilor Moderaţi, cu partide precum cel al domnului Orban, poate şi polonezii de la PIS, axat pe partidele la putere în “Visegrad”. Cred cã vor strânge aici în jur de 20%.

Ø  Iar cei mai vocali, Anti-europenii, vor continua sã existe în cadrul unui grup format de fundamentul ECR-ului actual, slãbit însã prin plecarea carismaticilor britanici. Vom avea în jur de 15% în aceastã formaţiune.

Ø  Normal, vor exista şi mici grupuri neafiliate celor 4 mai curente, dar în total nu mai mult de 15% din eurodeputaţi.

Aceastã revoluţie a reprezentãrii europene ne va aduce întrebãri fundamentale:

Ø  Care este impactul asupra partidelor politice europene? Care este corespondenţa lor cu astfel de grupuri politice din Parlamentul European?

Ø  Ce se întampla la nivelul partidelor politice din ţãrile membre? Ele riscã sã aibã eurodeputaţi şi apoi sã îi “piardã” în diverse grupuri la nivel european? Nu merge aşa…

Ø  Care este mecanismul de alegere/numire a noului preşedinte al Comisiei Europene?

Ø  Cum va funcţiona viitoarea Comisie Europeanã dacã vom avea comisari europeni veniţi din “partide interguvernamentaliste”? De fapt avem o astfel de situaţie în actuala Comisie, dar el s-a pliat cameleonic pe sistem… Vã las sã-l descoperiţi singuri...

Ø  Iar ca sã fim şi mai profunzi, care este impactul asupra parlamentelor naţionale o astfel de segmentare a legislativului european?

Mare atentie însã, nu cred cã un concept de supranaţionalitate europeanã, de patriotism intergat, va prinde. Întrebaţi un suporter din partidul domnului Macron dacã doreşte ca echipa unitã europeanã sã fie campioanã mondialã la fotbal (cu Victor Piţurcã antrenor) sau “Les Bleus”? Reality checks…

Dan LUCA / Bruxelles