Mie chiar îmi
place de domnul Juncker... Precum un înţelept din satele tibetane a încercat în
aşa zisul State of the Union de acum
câteva zile sã ne prezinte ceea ce deja ştiam. O micã recapitulare înainte de
tezã (alegerile europene), un Power Point bun, bine fãcut, în care întreaga
Comisie Europeanã şi-a dat silinţa sã fie politically
correct… Ce urmeazã acum? Pãi dânsul se pregãteşte sã închidã în curând,
pentru inventar, executivul european, pentru a lãsa loc adevaraţilor lideri
europeni, alegerilor europene şi altor crize de care cu siguranţã nu este
responsabil…
Cam pe acest
fundament construim Europa, pe o luptã între puterile naţionale şi structura
comunitarã. O bãtãlie începutã încã din anii ’50 cu prerogative şi subsidiaritate…
Criza din ultimii 10 ani ne-a arãtat un paradox esenţial. Cetãţenii, europenii,
au solicitat “instituţiilor europene” sã rezolve criza economicã şi financiarã,
dar rãspunsul a fost de genul “segmentul economic e de competenţe naţionale”. Şi
e drept… Dar oamenii de rând îşi zic acum “atunci de ce sã votãm la europene?”,
“de ce sã avem încredere în lideri europeni fãrã competenţe?”. Şi iar le dau
dreptate. Dilema actualei construcţii europene este cã am ajuns la jumãtatea
drumului, iar lucrul neterminat naşte probleme.
Brexitul ne
ajutã sã înţelegem cã nu putem sã fim şi în car, şi în cãruţã, şi în teleguţã…
Ori construim o Uniune Europeanã solidã, cu politicã externã comunã, cu
capacitate de apãrare comunã, cu politici industriale comune sau încremenim la idea
de piaţã comunã şi nu ne mai amãgim. Cine a fãcut puţinã politicã ştie cã rãspunsul
nu e nici da, dar nici nu… Şi asta se va întampla anul viitor. Matricea
reprezentãrii în Parlamentul European viitor se va întoarce, doctinele politice
vor juca doar un rol de ghidaj, si vom avea 4 grupuri parlamentare total
diferite de ceea ce avem acum.
Permiteţi-mi sã
schitez viitorul Parlament European:
Ø Grupul
Federaliştilor Radicali, condus de Guy Verhofstadt, actualul lider ALDE. Cu un
scor de aproximativ 10%.
Ø Grupul
Proeuropenilor, în care vom avea atât partidul doamnei Merkel (creştin democraţii
germani) şi multe alte grupãri din actualul EPP. În plus însã vom avea aici şi
Mişcarea domnului Macron. Împreunã vom avem mulţi eurodeputaţi, cam 40% din salã.
Ø Urmeazã
Grupul Interguvernamentaliştilor Moderaţi, cu partide precum cel al domnului
Orban, poate şi polonezii de la PIS, axat pe partidele la putere în “Visegrad”.
Cred cã vor strânge aici în jur de 20%.
Ø
Iar
cei mai vocali, Anti-europenii, vor continua sã existe în cadrul unui grup format
de fundamentul ECR-ului actual, slãbit însã prin plecarea carismaticilor
britanici. Vom avea în jur de 15% în aceastã formaţiune.
Ø
Normal,
vor exista şi mici grupuri neafiliate celor 4 mai curente, dar în total nu mai
mult de 15% din eurodeputaţi.
Aceastã revoluţie
a reprezentãrii europene ne va aduce întrebãri fundamentale:
Ø
Care este impactul asupra partidelor
politice europene? Care este
corespondenţa lor cu astfel de grupuri politice din Parlamentul European?
Ø
Ce
se întampla la nivelul partidelor politice din ţãrile membre? Ele riscã sã aibã
eurodeputaţi şi apoi sã îi “piardã” în diverse grupuri la nivel european? Nu
merge aşa…
Ø Care
este mecanismul de alegere/numire a noului preşedinte al Comisiei Europene?
Ø
Cum va funcţiona viitoarea Comisie Europeanã
dacã vom avea comisari europeni veniţi din “partide interguvernamentaliste”? De fapt avem o astfel de situaţie în actuala Comisie,
dar el s-a pliat cameleonic pe sistem… Vã las sã-l descoperiţi singuri...
Ø
Iar
ca sã fim şi mai profunzi, care este impactul asupra parlamentelor naţionale o
astfel de segmentare a legislativului european?
Mare atentie însã, nu cred cã un concept de
supranaţionalitate europeanã, de patriotism intergat, va prinde. Întrebaţi un suporter
din partidul domnului Macron dacã doreşte ca echipa unitã europeanã sã fie campioanã
mondialã la fotbal (cu Victor Piţurcã antrenor) sau “Les Bleus”? Reality checks…
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu