Noua Ligã Hanseaticã în UE

Evenimentele globale au un impact uriaş asupra Uniunii Europene. Recomand câteva conexiuni de urmãrit în urmãtoarele luni:

Ø  Criza de la Casa Albã, pe fondul investigaţiilor din Ucraina, poate sã influenţeze masiv rezultatele alegerilor americane din toamna lui 2020. Pentru realegere actualul preşedinte trebuie sã vinã cu ceva nou pentru a schimba narativa în intern. Ceva care sã atingã coarda naţionalistã americanã. Venezuela este criza perfectã. Totul, dupã un scenariu testat acum 16 ani, când preşedintele de atunci George W. Bush a forţat invazia Irakului şi a avut apoi realegerea la cheie. Nu prea cred în spontaneitate, având în vedere cã anul trecut Columbia a devenit singurul partener global al NATO din America Latinã şi gazduieşte acum oficial mii de soldaţi americani pe teritoriul sãu… Dar aşa cum precizam la începutul anului, pentru a avea efectul electoral scontat, 2019 este crucial… În 2020 culegi eventual roadele...

Ø  Pentru UE, dosarul african este mai strategic decât pare la prima vedere. Africa este continentul care aşteaptã o apropiere de Europa, dar nu în cadrul unei politici de Dezvoltare, ci prin lansarea unui adevãrat Plan Marshall pentru Africa, aşa cum recent au menţionat unii politicieni. Politica de apãrare a UE trebuie dezvoltatã şi extinsã chiar la continentul african. Sã nu uitãm însã jocurile mondiale, o forţã europeanã coordonatã în Africa poate slãbi dominaţia economicã chinezã pe continent şi implicit consolideazã poziţia Statelor Unite ca lider mondial.

Ø  Marea Britanie se depãrteazã pe zi ce trece de UE, dar puţini observã apropierea strategicã de Statele Unite. Brexitul este de fapt o trecere a Marii Britanii din tabãra europeanã în cea transatlanticã. Statele Unite şi Marea Britanie (împreunã cu fostele teritorii din imperiul britanic) devin împreunã prima putere mondialã economicã, dar şi militarã, pentru urmãtorii 20 de ani.

Ø  La nivel european de urmãrit ceva nou, Noua Ligã Hanseaticã, ca rãspuns la Brexit şi la polul de putere franco-german. Iar dacã ţãri precum Irlanda, Olanda, Danemarca, Suedia, Finlanda şi ţãrile Baltice au o strategie comunã, acestea pot inclina multe decizii favorabile împotriva ţãrilor Mediteraneene sau a Grupului de la Visegrad.

Dan LUCA / Bruxelles

Uniunea Europeanã – viitorul e mai important decât prezentul

Ø  Aşa cum anticipasem încã din prima zi a acestui an, portofoliul apãrãrii europene se va aloca în viitoarea Comisie Europeanã Franţei. Sã nu uitãm cã Sylvie Goulard a fost şi ministra apãrãrii din Franţa, în acelaşi timp când Ursula Von der Leyen era ministra apãrãrii în Germania.

Ø  Africa este un proiect de top 5 pentru viitoarea Comisie Europeanã, dar s-a ezitat în a avea un comisar european şi un DG doar pentru acest subiect pentru a nu avea probleme cu alte continente. Cred însã cã vom avea o discuţie puternicã despre Africa, în special din cauza poziţionãrii UE ca şi putere mondialã.

Ø  Brexitul simplificã mult conducerea Uniunii Europene. Sub faimosul Tratat de la Aachen s-a reinstaurat binom franco-german al anilor 50’, dar cred cã mai degrabã avem unul germano-francez de data aceasta.

Ø  Franta nu conduce UE, cum susţin unii, ci doar are o influenţã puternicã în a ajuta Germania sã coordoneze structura europeanã. Franţa ajutã Germania în a dezvolta apararea europeanã, dar şi în relaţionarea complexã cu forţa ruseascã. Germania are nevoie de gazele naturale, pe care ruşii le deţin din abundenţă, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi expertiză, de care Germania dispune din plin. De ce sã nu recunoaştem deschis realitatea, aşa cum o prezintã un fost cancelar german. “Europa, pentru a supraviețui politic între superputeri precum SUA şi China, are nevoie de potenţialul Rusiei. Avem nevoie de piaţa acestei ţări şi, mai presus de toate, de resursele ei”, a spus Schroeder.

Ø  Zilele acestea la Bruxelles viitorul pare mai important decât prezentul. Nimeni nu mai dã importanţã actualei Comisii Europene care are mandat pânã la sfârşit de octombrie, toatã lumea aşteaptã audierile noii echipe.

Ø  Referindu-ne la audieri, cu siguranţã Parlamentul European va identifica maxim douã propuneri de comisari pe care îi va respinge. E un joc de putere între instituţiile europene, intaurat în 1999 dupã fiascoul Comisiei Santer.

Ø  Acum 15 ani a fost sacrificat italianul Rocco Buttiglione propus ca şi comisar pentru Justiţie şi care în timpul audierilor a avut o pãrere deplasatã despre minoritãţile sexuale; în ianuarie 2010 a cãzut testul bulgaroiaca Rumiana Jeleva, cea care în mod repetat nu a reusit să răspundă la întrebări cu privire la acuzațiile asupra intereselor sale financiare.

Ø  Un exemplu mai recent a fost a slovena Alenka Bratušek, respinsă în audierile pentru Comisia Juncker din 2014, unde i se atribuise portofoliul Transporturilor. Deși fusese prim ministru în țara sa, Alenka Bratušek a fost găsită total incompetentă de eurodeputați, care nu au considerat că ea era pregătită pentru a prelua portofoliul ce îi fusese încredințat. De fapt s-au plãtit anumite poliţe având în vedere cã ea se propusese singurã comisar european când era premier…

Dan LUCA / Bruxelles