Uniunea Europeanã – viitorul e mai important decât prezentul

Ø  Aşa cum anticipasem încã din prima zi a acestui an, portofoliul apãrãrii europene se va aloca în viitoarea Comisie Europeanã Franţei. Sã nu uitãm cã Sylvie Goulard a fost şi ministra apãrãrii din Franţa, în acelaşi timp când Ursula Von der Leyen era ministra apãrãrii în Germania.

Ø  Africa este un proiect de top 5 pentru viitoarea Comisie Europeanã, dar s-a ezitat în a avea un comisar european şi un DG doar pentru acest subiect pentru a nu avea probleme cu alte continente. Cred însã cã vom avea o discuţie puternicã despre Africa, în special din cauza poziţionãrii UE ca şi putere mondialã.

Ø  Brexitul simplificã mult conducerea Uniunii Europene. Sub faimosul Tratat de la Aachen s-a reinstaurat binom franco-german al anilor 50’, dar cred cã mai degrabã avem unul germano-francez de data aceasta.

Ø  Franta nu conduce UE, cum susţin unii, ci doar are o influenţã puternicã în a ajuta Germania sã coordoneze structura europeanã. Franţa ajutã Germania în a dezvolta apararea europeanã, dar şi în relaţionarea complexã cu forţa ruseascã. Germania are nevoie de gazele naturale, pe care ruşii le deţin din abundenţă, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi expertiză, de care Germania dispune din plin. De ce sã nu recunoaştem deschis realitatea, aşa cum o prezintã un fost cancelar german. “Europa, pentru a supraviețui politic între superputeri precum SUA şi China, are nevoie de potenţialul Rusiei. Avem nevoie de piaţa acestei ţări şi, mai presus de toate, de resursele ei”, a spus Schroeder.

Ø  Zilele acestea la Bruxelles viitorul pare mai important decât prezentul. Nimeni nu mai dã importanţã actualei Comisii Europene care are mandat pânã la sfârşit de octombrie, toatã lumea aşteaptã audierile noii echipe.

Ø  Referindu-ne la audieri, cu siguranţã Parlamentul European va identifica maxim douã propuneri de comisari pe care îi va respinge. E un joc de putere între instituţiile europene, intaurat în 1999 dupã fiascoul Comisiei Santer.

Ø  Acum 15 ani a fost sacrificat italianul Rocco Buttiglione propus ca şi comisar pentru Justiţie şi care în timpul audierilor a avut o pãrere deplasatã despre minoritãţile sexuale; în ianuarie 2010 a cãzut testul bulgaroiaca Rumiana Jeleva, cea care în mod repetat nu a reusit să răspundă la întrebări cu privire la acuzațiile asupra intereselor sale financiare.

Ø  Un exemplu mai recent a fost a slovena Alenka Bratušek, respinsă în audierile pentru Comisia Juncker din 2014, unde i se atribuise portofoliul Transporturilor. Deși fusese prim ministru în țara sa, Alenka Bratušek a fost găsită total incompetentă de eurodeputați, care nu au considerat că ea era pregătită pentru a prelua portofoliul ce îi fusese încredințat. De fapt s-au plãtit anumite poliţe având în vedere cã ea se propusese singurã comisar european când era premier…

Dan LUCA / Bruxelles