Clubul Universitatea Cluj împlineşte anul
acesta 100 de ani de la înfiinţare. Cu acest prilej, împreunã cu handbaliştii
din generaţiile ’80 şi ’90, am organizat la sfârşit de august un meci aniversar.
“U” Cluj este emblema sportivã a oraşului
transilvan şi sunt mandru cã am fãcut parte între 1990 şi 1992 dintr-o echipã
de vis, care se lupta de la egal la egal cu Steaua, Dinamo, Minaur sau
Politehnica Timişoara pentru supremaţia naţionalã. Iar handbalul românesc era atunci
încã competitiv pe plan mondial, România fiind medaliatã cu bronz la Campionatul
Mondial din 1990 şi cu Steaua Bucureşti
pe locul 3 în Cupa Campionilor Europeni.
Handbalul a
jucat si încã joacã un rol important în viaţa mea. Am început ca junior la CSS
Viitorul Cluj în 1980, apoi am fost la Constructorul Cluj în judeţeanã pentru
un an, doi ani la “U” şi alţi 3 ani la Armãtura Cluj în liga a doua.
Aşa cum am mai
scris, dupã 15 ani de pauzã (1995-2010), am reluat conexiunea cu handbalul ca
jucãtor, antrenor,
sponsor, dar şi pãrinte de handbalişti în devenire. În prezent cei 5 ai familie
Luca, inclusiv soţia, jucãm la clubul GBSK din orãşelul
în care locuim. Descopãr
Belgia, o ţarã fãrã istorie şi performanţã în acest sport, dar cu 4 nivele
competiţionale, comparând cu România cu zeci de medalii la Olimpiade şi
Campionate Mondiale cu doar douã ligi în prezent.
Ca sã închei într-o
notã pozitivã, handbalul este un sport perfect. Nu este un sport
mare, precum fotbalul, foarte puţini handbalişti pot sã trãiascã doar din
sport. Practicându-l însã este o investiţie pe viaţã!
Haide “U”!
Dan LUCA /
acum la Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu