PSD și Uniunea Europeanã

Excelentã analiza prof. Vasile Pușcaș despre pozitionarea Partidului Social Democrat faţã de politicile sectoriale europene. Mã bucur foarte mult sã contribui la aceastã cercetare.

Este evident că o reformare a PSD nu se poate petrece într-un timp foarte scurt, ceea ce înseamnă că până la ciclul electoral din 2024 va trebui să realizeze o transformare internă credibilă.

PSD are nevoie, pentru intervalul 2020-2024, să-și reconstruiască potențialul de acțiune transnațională pentru a contribui la opțiunile Partidului Socialiștilor Europeni (PES) în ceea ce privește formularea politicilor europene.

Analiza completã este publicatã atât în limba englezã - The Romanian Social Democratic Party (PSD) and the European Policies. Outlook 2020 – 2024, cât și în limba românã.

Dan LUCA / Bruxelles

4 zile în Ardeni

Ardenii sunt consideraţi "munţii belgieni", locul unde "belgienii merg la schi în ţara lor". Pentru cei din Cluj aceastã conotaţie prinde, cã doar și noi când mergem la Mãrișel spunem cã mergem la munte. Dar pentru un brașovean muntele înseamnã Postãvaru sau Piatra Mare…

Acum dacã alegeţi sã petreceţi câteva zile în Ardeni, e bine sã știţi la ce vã așteptaţi. Locul e plãcut, relaxant, straduţe cochete și infrastructurã de secolul al XXI-lea. Nu mizaţi pe zãpadã, dar puteţi gãsi ploaie și vânt cât doriţi… Pentru pasionaţii de alergãri, locul este ideal.

Iar dacã încercaţi sã vã simţiţi perfect, închiriaţi o casã cu bazin acoperit… face toţi banii.

Dan LUCA / reîntors la Bruxelles

Douã “surori”, una pentru Germania și una pentru Europa

Vã mai amintiţi legenda Oltului și a Mureșului ? E de actualitate în Bruxelles-ul european… În ce sens ?

Angela Merkel a promis de ani buni cã dupã ce se ocupã de Germania își va îndrepta atenţia și spre Europa. De-a lungul timpului, actualul lider german a avut de jonglat cu douã variabile: cui lasã mostenire tronul CDU-ului (și indirect conducerea Germaniei) și pe cine recomandã la președinţia Comisiei Europene. Dacã în 2014 povestea s-a finalizat în limita bunului simt: Juncker, bun prieten de Consilii, la Bruxelles și doamna a mai forţat un mandat de cancelar.

În 2019 situaţia a fost mai complexã. În mod clar Ursula von der Leyen era un nume care avea potenţial. În 2018 scriam pe acest blog despre posibilitatea ca actuala președintã a Comisiei Europene sã devinã cancelar. Doamna Merkel a “donat-o” însã Europei și bine a fãcut.

Berlinul a devenit răspunsul de facto la întrebarea lui Kissinger cu privire la "eu pe cine sun când vreau să discut cu Europa?". Învãţând la școala lui Helmut Kohl, Angela Merkel investește în continuitate, iar implicarea deschisã în identificarea liderului CDU confirmã aceastã ipotezã. Uneori însã, anumite investiţii devin riscante, iar când Annegret Kramp-Karrenbauer a devenit liderul partidului și apoi Ministrul Apãrarii (asemenea Ursulei von der Leyen înainte de a se instala la Bruxelles) situaţia pãrea pe fãgașul normal. Fiind la Berlin acum o lunã constatam însã: "CDU continuã sã fie partidul cel mai puternic, dar Annegret Kramp-Karrenbauer (actualul lider) nu pare soluţia pentru a prelua guvernarea dupã alegerile viitoare. Existã deja nume de posibili cancelari în spaţiul public german". Iar jocurile politice au confirmat aceastã teorie prin recenta demisie a celei numite AKK…

Dan LUCA / Bruxelles

De ce plâng chitarele… europene?

Dacã acum 5 ani, Juncker poziţiona Comisia Europeanã ca pe “a ultimei şanse”, sugerând criza şi teama, “doamna Ursula” doreşte acum o abordare geopoliticã. Sã nu uitãm un fapt esenţial în actualul ecosistem european, cu ricoşeuri mondiale. De ce a dorit Germania sã aibã preşedinţia Comisiei Europene ? Fiindcã poate ! Într-o lunã voi anima o dezbatere pe acest subiect, la un eveniment în care liderii partidelor politice europene vor discuta cu reprezentanţii ASEAN, MERCOSUR sau Uniunii Africane despre rolul doctrinelor politice în evoluţia guvernanţei mondiale.

Mare Britanie a pãrãsit Uniunea Europeanã şi se va apropia politic şi economic de Statele Unite ale Amerciii pentru a consolida treptat noul pol de putere global ″USA-UK″. La nivelul Uniunii Europene se consolideazã un ax de influenţã pe linia Berlin – Bruxelles european – Paris. Vizitând in luna ianuarie cele 3 capitale, am observat în Germania o clasã politicã maturã, care lasã actualul cancelar sã îşi încheie mandatul, o Franţã care se regrupeazã pentru a prelua rolul de motor al integrãrii europene, iar la Bruxelles se lanseazã strategii pe bandã rulantã: politica industrialã, inteligenţa artificialã, pactul verde european, politica de extindere…

Brexitul, mentionat ca şi cuvânt în premierã într-un blog EURACTIV în 2012, nu a fost prima datã când structura comunitarã a pierdut teritorii. Groenlanda a făcut parte din Comunitatea Europeană între 1973-1985. Important este însã acum sã ne îndreptãm vectorul viziunii europene cãtre viitorul apropiat. Ideea unei conferinţe/dezbatere despre viitorul UE este beneficã, dar trebuie sã fim curajoşi şi realişti. În 2003, un proces similar punea pe masã un draft de constituţie europeanã, respins de cetãţeni. S-a ajuns însã la compromisul numit Tratatul de la Lisabona, considerat ca un pas înainte pentru UE. Nu cred cã acum cineva îşi mai doreşte un nou tratat european cu jocul ratificãrilor dureroase în Irlanda, Polonia sau… Ungaria. Decontarea cetãţeneascã se va face însã fãrã doar şi poate la alegerile europene din 2024...

Dan LUCA / Bruxelles

Ce facem acum cu funcţionarii britanici de la Comisia Europeanã?

De câteva ore Uniunea Europeanã s-a redus la 27 de ţãri membre, iar consecinţele sunt deja vizibile în capitala Europei. A fost o sãptãmânã dureroasã, plinã de desparţiri simbolice. La nivelul Parlamentului European, eurodeputaţii britanici au spus ″în lacrimi sau hohote de râs″ ″la revedere sau adio″ legislativului european. La nivelul Consiliului UE au început deja mesajele administrative de genul ″Legitimaţiile de acces ale reprezentanţiilor Marii Britanii au fost dezactivate. De acum vã rugãm sã nu mai puneţi la dispoziţia acestora documentele UE. Acum suntem 27 de delegaţii naţionale şi vã rugãm sã scoateţi de pe listele de emailuri foştii colegi britanici″.

Cei câteva mii britanici care lucreazã în sectorul privat al Bruxelles-ului european s-au adaptat rapid dupã 24 iunie 2016. Cu un adevãrat simţ al realitãţii, majoritatea au dobândit cetãţenia belgianã sau irlandezã (ceva legislaţie ″pe stil moldoveano-român″ în care o bunicã de origine irlandezã te ajutã nesperat…).

Ce fac însã funcţionarii britanici din instituţiile europene ? Încã din iunie 2016, preşedintele de atunci al Comisiei Europene zicea ca nu e nici o problemã… Chiar aşa sã fie ? Îmi amintesc cã în 1995, Norvegia se pregãtea sã intre în UE, organizase concursul de selecţie pentru functionarii norvegieni de la Comisie. Surpriza a venit când referendumul de aderare nu a trecut şi ″organigrama″ a ajuns direct la coşul de gunoi.

Uniunea Europeanã este dinamicã, iar încã de anul trecut aveam ″eurodeputaţii de rezervã din cele 27 de ţãri″, care au devenit de astãzi aleşi cu drepturi depline. Comisia Europeanã nouã a activat direct fãrã comisar european britanic. Mai şi pregatim, modest desigur, niste extinderi ale Uniunii Europene, iar aceste ţãri vor avea conform tratatului funcţionari europeni, chiar o ″cotã de ţarã″.

Apropo, sã clarific ceva esenţial. Un funcţionar european de cetãţenie britanicã nu poate dobândi cetãţenia belgianã chiar dacã a locuit în Belgia în ultimii 5 ani. Pentru naturalizare este nevoie şi sã achiţi lunar contribuţiile sociale, iar funcţionarii europeni sunt scutiţi de aceastã povarã…

Pentru cei interesaţi de subiect vã recomand raportul EURACTIV din primavara lui 2017, când a fost introdus termenul BREFUGIAȚI…

Dan LUCA / Bruxelles