E greu să povestești despre locurile natale fără să intri pe partea melancolică. Profitând de câteva zile la Cluj, am revăzut locuri dragi, dar am descoperit și altele, pline de farmec.
Clujul arată foarte bine și este important de subliniat acest aspect încă de la început. Chiar dacă
suntem în plină pandemie, lumea este calmă, stă civilizat la cozi kilometrice
pentru a intra în Piață de Crăciun sau își termină ultima consumație din
restaurant la ora 21, conform legislației în vigoare.
E fost plăcut să revăd Sala
Polivalentă, urmărind o parte din meciul de Cupa David al României la tenis.
Așa cum ziceam, infrastructura sportivă este fala orașului și e bine că avem astfel de
evenimente de anvergură internațională la Cluj.
Panorama de pe Cetățuie este de vis, iar o excursie pe malul Someșului pe direcția Gilău – Tarniţa – Marişel te încarcă. E fantastică
senzația să revăd baza CUG de la Marişel, locul unde acum 30 de ani eram în
cantonament cu echipa de handbal “U” Cluj și alergăm ore întregi pe dealurile
din zonã.
Salina Turda este ceva de vis și mă
bucur să cobor pentru prima dată cei peste 100 m pentru a vedea această
minune a naturii. Minune însă de care localnicii au avut grijă să o amenajeze
la un standart de top. Pentru o orã m-am deconectat chiar, jucând ping pong în Salinã!
Am avut și o discuție plăcută cu
handbalistii clujeni și cu cei din managementul clubului ˝U˝ Cluj despre
viitorul sportului în orașul de pe Someș. Am identificat împreună o idee de
vis, de a aduce Liga Campionilor la Cluj, într-o simbioză cu dezvoltarea
orașului ca pol cultural și sportiv. Relatasem această idee acum câteva
săptămâni într-un
articol publicat în Făclia. Sper să avansăm din punct de vedere
practic cu ideea.
Dan LUCA / …și la Cluj și la Bruxelles…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu