Câteva cuvinte despre evoluţia României, văzută de la Bruxelles, în editorialul meu de astăzi din Făclia.
---
De-a lungul ultimele 20 de ani au fost diverse interacții
între românii care lucrează în afacerile europene și instituțiile Statului
Român. Este de remarcat Clubul ˝România-UE˝ Bruxelles, apãrut în 2003. În
calitatea de inițiator și fondator, e interesant de reanalizat acel moment,
pentru a avea forța în a identifica noi soluții pentru continuarea proiectului
european al țării noastre. Existau încã de atunci români în
Bruxelles-ul european, dar reprezentau apariții „exotice”. Îmi făcea plăcere
când îi întâlneam pentru a schimba o vorbã, o idee, despre România și despre
aderarea țării noastre la UE.
Printr-o conjunctură favorabilă, interacţionam destul de
des în acea perioadã, cu profesorul Vasile Pușcaș, pe atunci Ministrul
Delegat la Ministerul Integrării Europene - Negociator Șef la Uniunea
Europeană. Îi povesteam că nu sunt singurul român care lucra „în sectorul
privat din Bruxelles-ul european”. Hotărâsem atunci să lansăm o idee - „să
construim un pod de comunicare” între „România instituțională” și românii din
Bruxelles-ul european. Prima discuție avea loc pe 23 aprilie 2002 și am
continuat să organizăm întâlniri apoi, cam o dată la trei luni.
La cea din februarie 2003, la care au participat
Vasile Pușcaș, Vasile Dâncu și Lazãr Comănescu cred că
ne stransesem vreo 60 de persoane. Aceștia însă nu eram toți. Dețineam o lista mai
mare de contacte, vreo 100 de nume, numită neoficial “lista lui Dan”.
Chiar dacă inițial nu credeam că trebuie să ne organizăm, am considerat că e
important să gestionăm succesul inițiativei, pentru a avea o mai bună
comunicare în rândul comunității românilor din capitala Europei. Astfel, pe 4
aprilie 2003 transmiteam primul mesaj în care menționam înființarea Clubului
“România-UE” Bruxelles.
Inițiativa noastă nu era doar ceva la nivelul formării
unei rețele pasive de români, ci aveam încă de atunci intenția de a deveni
treptat o organizație care să emită idei și proiecte pe axul Bruxelles–România.
Pe 10 decembrie 2003 am formulat mesaje care au ajutat mult acțiunile viitoare:
„Membrii Clubului au accentuat necesitatea unei informări prompte și susținute
a publicului românesc asupra deciziilor la nivel european și impactului asupra
mediului economic și social din România. S-a observat cu regret lipsa unei
reprezentări a societății civile românești şi a actorilor privaţi pe lângă
instituțiile europene.”
În 2006 am lansat un proiect complex. Pornind de la
rezultatele unui sondaj de opinie al Clubului, lansam o provocare pentru a identifica
locul pe care România îl ocupă în cadrul UE27 și pentru a propune arii de
acțiune de îmbunătățire a contribuției României la proiectul european. Pe 28
iunie 2006 lansam oficial studiul „Amprenta României” („Footprint România”)
printr-o dezbatere în incinta Parlamentului European.
Am dorit și noi să sărbătorim intrarea României în
Uniunea Europeană. Am vrut să ne strângem cât mai mulți români la un loc în
Bruxelles și să identificăm cum putem să „acționăm și noi mai coerent”. În
prezența primului comisar european provenit din România, Leonard Orban, și a 25
de eurodeputaţi români, Clubul "România-UE" Bruxelles a organizat pe
6 martie 2007 dezbaterea cu titlul: "Succesul românesc în Bruxelles-ul
european". Cu acest prilej am lansat studiul „România în capitala Europei
- de la succes individual la un posibil succes global”. ECHIPA este tema
centrală a studiului, dar echipa în sens larg. Exista un succes individual al
românilor în capitala Europei. Dezbaterea pe care o lansam prin acest studiu
era dacă putem clădi pe viitor un succes global al României în capitala
comunitară, extins apoi totul la nivelul UE.
O poveste interesantă, mai ales pentru cei care au făcut
parte din acea mișcare de acum 20 de ani. Numeric, desigur, a fost o
picătură… Să nu uităm totuși că şi tinerii români care au venit de la
Paris pentru a emancipa România la Revoluția din 1848 au fost tot în jur de 100
de oameni….
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu