Despre înțelegerea cu adevărat a Uniunii Europene în editorialul meu de astăzi din Făclia.
--
Refuz
să cred că romanul este rupt
de realitate și cã s-a săturat de
Uniunea Europeană. Glumițele și cinismul care invadează spațiul public nu ajută
pentru a clădi un viitor mai bun României. Desigur, umorul a fost o armă
redutabilă în perioada comunismului, dar acum situația este cu totul diferită.
Înainte
însă de a spune lucrurilor pe
nume, poate e bine de clarificat un
concept. Societăți perfecte nu există, iar proverbe de genul ˝Decât sărac
și bolnav, mai bine bogat și sănătos˝ sunt plăcute, dar haideţi să fim un pic serioşi.
Platitudini, banalități și
stereotipuri – așa este analizat proiectul european în
România. Suntem bombardați în fiecare zi cu clișee, în care felia de
sarcasm devine deliciul cotidian. Să luăm un pic de recul față de cuvintele sofisticate.
Să o zicea pe cea dreaptã, mesajele anti-europene ascund, de fapt, mesaje
anti-modernizare.
Politicienii devin tot mai
mult prizonierii lucrurilor pe care nu le înţeleg, dar le zic, fără a putea ieși apoi din acest
cerc vicios. Goana după sensaţional
face din societatea românească un loc plin de vorbe meşteşugite, iar falși
experți, sub aura notorietății, ne ghidează destinele.
Problema este că timpul nu mai
are răbdare cu noi și sper din toată inima să nu trecem acel prag, în care să
nu mai fie cale de intoarcere spre evoluție. Pilda europeană este una
a valorilor, chiar dacă puțini credem în așa ceva. Spațiul european
îți dã, dar nu îți bagă în traistă, ca să revin din nou la o vorbã popularã.
Mesajul acesta este pentru cei
care mai cred că locul nostru este în Europa, iar accesul la acest camion de
idei e benefic în primul rând nouă.
Există exemple din realitatea
contemporană care confirmă fezabilitatea acestor afirmații. Să luăm un ˝jargon
de Bruxelles˝ – Alianţa
Bateriilor Europene. Printr-o abordare stucturatã putem înțelege mult mai
ușor care este situaţia actualã, referindu-ne la autonomia strategică europeană
și la abordarea ˝Made in EU˝, dar și la direcția de înverzire a
continentului materializată și printr-o politică agresivă de a trece la
mașinile electrice în UE. Aici apar numeroase politici sectoriale, ușor de descifrat dacă înțelegem instituțiile europene, fie din
segmentul energetic, transport sau mediu, sau ne referim la extragerea
resurselor naturale necesare producției de baterii. Contextualizãm totul la
politica de
industrializare a UE, dar și la competiția cu alte continente precum Statele
Unite ale Americii sau China. Iar partea cea mai interesantă este, desigur, cum
țările membre UE joacă în această piesă europeanã cu multe variabile. Spun asta
pentru că, pe lângă analiza resurselor naturale, mai există și opotunitatea de
a deschide fabrici noi, modernizate, și de a pregăti o resursa umană
specializată. Acesta este proiectul european, acces la piața internă și la
oportunitățile de a dezvolta
proiecte împreună, pe picior de egalitate, toate cele 27 de state.
Ceea ce am prezentat este ceva
tehnic, dar de impact pentru țară și societate. Cu siguranță o tară
responsabilă poate să meargă în direcția acestor abordări contructive. Avem
sute de astfel de dosare la Bruxelles. Unde ne sunt experţii
în politici sectoriale ? Cine îi ghidează pentru a vedea interesul
național ?
Dan LUCA
/ Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu