Dan LUCA – moderator la Romanian Energy Day

A devenit deja o tradiție ca energia românească să articuleze principalele mesaje europene în cadrul Romanian Energy Day. Organizat la Bruxelles, pe 27 iunie 2023, evenimentul din acest an a reunit reprezentații instituțiilor și ai sectorului de afaceri.

 

Am avut onoarea să prezidez un panel în care subiectul principal a fost securitatea energetică la nivel european. Mi-a făcut mare plăcere să interacționez timp de 90 de minute cu reprezentanții Comisiei Europene, federațiilor industriale, dar și cei ai corporațiilor. Starul discuțiilor a fost fără doar și poate reprezentantul OMV Petrom, ultimele proiecte ale companiei punând România pe harta superputerilor energetice UE.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Nucleul dur”

Despre conceptul de nucleu dur european în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

--

Ce este din punct de vedere politic un nucleu dur? Îl putem interpreta ca referindu-se la grupuri care sunt extrem de dedicate convingerilor lor politice și care se angajează în tactici agresive pentru a-și promova ideologiile. Dacă proiectăm acest concept la nivelul Uniunii Europene, avem o înțelegere mai bună a integrării europene, chiar având unele idei pentru o abordare strategică mai adaptată realității.

 

În 1952, șase națiuni au creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, care a fost declarată a fi "un prim pas către o Europă federală”. Oameni vizionari precum Alcide De Gasperi din Italia, Jean Monnet și Robert Schuman din Franța și Paul-Henri Spaak din Belgia au înțeles că oțelul și cărbunele erau cele două industrii esențiale pentru ducerea unui război și că prin legarea industriilor naționale, un viitor război între națiunile lor ar fi fost imposibil. Idee de reținut… A pune în comun o anumită resursă națională a dus la pace și prosperitate economică în Europa.

 

În 1957, Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Germania de Vest au semnat Tratatul de la Roma, care a creat Comunitatea Economică Europeană. Acesta a fost, de fapt, primul nucleu dur european. Treptat însă, prin aderarea Spaniei, dar și a Marii Britanii, am ajus la clasica formulă a topului 5 european. Această hegemonie a fost până în 2016 când Marea Britanie a hotãrât ieșirea din UE. Din punct de vedere al lidershipului european, vã las pe dumneavoastră să deduceți ce țări au profitat de această decuplare britanică.

 

E greu în prezent să definim nucleul dur european, dar încercăm unele ipoteze de lucru. Fără îndoială Franța și Germania formează acum miezul Europei. Totuși, mult mai potrivit e să enunţam ceva șocant pentru România. Viitorul nucleu dur european este format din țările care au adoptat moneda comună euro. Spun asta fiindcă Uniunea European este la ceasul unui “mare nou pas”, care nu se va întâmpla de la o zi la altă, dar care e greu de prins dacă este în mișcare. După lansarea pieții interne europene acum 30 de ani, a monedei comune europene în 1999, există scenarii în direcția unui buget euro consolidat. Vã puteți imagina puterea economică a celor 20 de state dacă ar pune împreună întregul buget, nu doar firima de nici 2% din bugetele naţionale care formează acum bugetul european ?

 

Este axiomatic în a zice că vrem și noi, ca România, să fim în nucleul dur european. Prin neadoptarea încă în țăra noastrã a monedei unice europene, ne eliminăm automat din acest posibil nucleu dur european… 

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – invitat la emisiunea ˝Acasă în Europa˝ de la TVR Cluj

Am încheiat prima parte a anului european printr-o conversație de o orã cu Mihnea Stoica.

 

În cadrul emisiunii de la TVR Cluj, difuzată în seara zilei de 23 iunie 2023, am discutat deschis despre motorul franco-german al Europei, despre impactul alegerilor din Spania asupra proiectului european, dar și despre abordarea de țară mare europeană.

 

Nu am ezitat să atingem subiectul politicilor sectoriale europene. O atenție specială a fost acordată politicii de mediu și celei energetice, dar ne-am referit pe larg și asupra extinderii UE.

 

Alegerile europene de anul viitor am încercat să le conectăm cu preconizată agenda europeană 2024-2029.

 

Emisiunea se poate urmări în integralitate aici.

 

Încă o dată felcitari moderatorului, revin la emisiunea sa după o pauză de un an.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

How are we preparing for the European agenda 2024-2029?

In the summer of next year, the mandate of the current elected members of the European institutions will end, and the 2024 elections for the European Parliament are already a topic on the political agenda in the capitals of the EU member states.

 

The European mandate that began in the summer of 2019 was mostly in the shadow of major global and European crises. Against this background, the entire European agenda was constantly revised, and EU leaders tried more to react to difficult situations than to advance a strategic agenda.

 

Eurosceptic forces have grown considerably in several member states, now acting even more coordinated at European level. With the exit of the United Kingdom from the EU, the Franco-German engine had to reaffirm its options as a leader in European construction, a fact constantly reflected in the approaches of the European Union. Due to the Russian invasion in Ukraine, the issue of Europe's security has been very prominent on the European public agenda. Peace and stability in Europe, which for so many years contributed to its economic growth and constituted a true brand of the European integration process, were strongly and seriously disturbed. Quick and efficient responses were needed, which developed the administrative and political capacity of the European Union.

 

The thoughts of European citizens are not only directed towards the present states and experiences, but also towards the future, wondering what will happen in the next period. Of course, the election of the MEPs is important, but the real experts are more interested in the new European Commission. Paradoxically, possible transformations of the institutional and decision-making structure in the EU concern leaders and political groups more widely, while citizens are more interested in the future European political agenda after 2024, and how European policies will affect their individual and community life.

 

The EU member countries, the business sector, the academic world, but also civil society, are already looking at deciphering the narrative of the next stage of evolution. Of course, if everything goes according to the European electoral program, it would be possible that in September 2024 the priorities of the future President of the European Commission will be officially presented. This will be the moment to receive extensive information on the options for European policies that would be supported politically and financially, revealing the strategic path of the European Union. After the publication of the main actions, we will go into detail to identify the proposals for changes for each European sectoral policy and which qualities would be required by the General Directorates of the European Commission with implementation attributions, but also the adaptations that they will have to realize at the level of administrative capacities of the member states.

 

Many questions that came from the reality of the life of European citizens make it clear that there is a need for a realistic macro-European program developed together with the beneficiaries, the citizens, be they businesspeople or organized civil society. The traumatic experience of the recent Conference on the future of Europe does not strengthen confidence in European leadership. It was rather a step towards ideologising the concepts, but it did not bring the clarifications and solutions expected by those who strongly believe in the continuous improvement of the European project. Perhaps during the upcoming European electoral campaign fragments of the conclusions of the Conference will be selected in order to present to the citizens a consistent vision, to which Europe will vibrate!

 

Unfortunately, over the last two decades the European leaders in Brussels, most often under the pressure of the individualized interests of a member state, have gradually replaced the community method and continuous European negotiations with corporate governance, and in recent years with the method of the balance of power in the process European decision-maker. Politicians and policy makers signaled that they sensed citizen and civil society organizations' grievances, that no European public message would be supported without seeking the opinion and advice of all stakeholders, including industries and social partners. Environmental policies, for example, have economic consequences with a huge impact on companies and social life in member states. With globalization reshaping and competition from emerging countries growing stronger, Europe's long-term economic prosperity will depend on the strength of its industrial and social base.

 

However, it is still a sensitive topic, little addressed, sometimes even avoided by the political-decision-making circles in Brussels. We are living a moment of European impasse, and the need for European leaders, with vision and capacity for rational political management, is more needed than ever, both at the level of the European institutions and the member states!

 

Dan LUCA / Brussels

Contribuție la un articol semnat cu Vasile Pușcaș în Ziarul Financiar: ˝Cum ne pregătim pentru agenda europeană 2024-2029?˝

Sunt deosebit de onorat să semnez un articol împreună cu prof. Vasile Pușcaș.

 

---

În vara anului viitor se va termina mandatul actualilor aleși din instituțiile europene, iar alegerile pentru Parlamentul European din 2024 sunt deja un subiect pe agenda politică din capitalele statelor membre UE. Iar intensitatea preocupării față de schimbările la nivelul europarlamentarilor crește odată cu discuțiile despre așteptate modificări ale leadershipului Comisiei, Consiliului etc.

 

Mandatul european început în vara lui 2019 s-a derulat într-un context de crize majore globale și europene. Pe acest fond, întreaga agendã europeană a fost mereu revizuită, iar liderii Uniunii Europene au încercat mai mult să reacționeze la situațiile dificile decât să avanseze o agendã strategică.

 

Forțele eurosceptice au crescut considerabil în mai multe state membre, acționând acum și mai coordonat la nivel european. Odată cu ieșirea Marii Britanii din UE, motorul franco-german a trebuit să-și reafirme iarăși opțiunile de lider al construcției europene, fapt reflectat constant în abordările Uniunii Europene. Datorită invaziei ruse în Ucraina, problema securității Europei s-a impus pregnant pe agenda publică europeană. Pacea și stabilitatea din Europa, care atâția ani au contribuit la creșterea ei economică și au constituit un adevărat brand al procesului integrării europene, au fost puternic și grav bulversate. A fost nevoie de răspunsuri rapide și eficiente, ceea ce a developat capacitatea administrativă și politică a Uniunii Europene.

 
Gândurile cetățenilor europeni nu se îndreaptă doar către stările și trăirile prezente, ci și către viitor, întrebându-se ce se va întâmpla în perioada următoare. Desigur, alegerea eurodeputaţiilor este importantă, dar atenția experților se îndreaptă mai ales asupra noii Comisii Europene. Paradoxal, posibile transformări ale structurii instituționale și decizionale în UE preocupă mai pe larg liderii și grupările politice, pe când cetățenii sunt mai interesați de viitoarea agendă politică europeană după 2024, de felul în care politicile europene le vor afecta viața individuală și comunitară.

Ţările membre UE, sectorul de afaceri, mediul academic, dar și societatea civilă, caută încă de acum să descifreze narativa următoarei etape de evoluție. Desigur, dacă totul merge conform programului electoral european, ar fi posibil ca în septembrie 2024 să fie prezentate oficial prioritãţile viitorului președinte al Comisiei Europene. Acesta va fi momentul când vom avea o informare extinsă asupra opțiunilor despre politicile europene care ar urma să fie susținute politic și financiar, relevând calea strategică a Uniunii Europene. Dupã publicarea principalelor direcții de acțiune, se va intra în detalii pentru a identifica propunerile de schimbări care vor apărea la nivelul fiecărei politici sectoriale europene și ce calități ar necesita Direcțiile Generale ale Comisiei Europene cu atribuții de implementare, dar și adaptările pe care vor trebui să le realizeze capacitățile administrative ale statelor membre.

Referindu-ne la viitoarea Comisie Europeană, avem mai multe întrebări, venite în special din realitate vieții cetățeanului european: -va fi preferată o abordare tehnică, minimalistă, de inițiere a legislației pe bandă rulantă sau se va schimba paradigma, ţînând seama de realitatea unei Uniuni Europene care tot aspiră să-și redefinească identitatea? -vor fi propuse politici europene pornite de la o viziune a societății europene și o strategie adecvată necesară implementării? -se va ține cont de faptul că relația cetățenilor cu proiectul european este pe muchie de cuțit, că forța economică a UE este un element de luat în seamã și acaesta va trebui însoțită de politici sociale adecvate?

 

Oprim aici seria lungă a întrebărilor pentru a sugera că se simte nevoia unui program macroeuropean realist, elaborat împreună cu beneficiarii, cetățenii, fie ei oameni de afaceri sau societate civilă organizată. Experiența traumatizantă a recentei Conferințe asupra viitorului Europei, pe care dealtfel am întrezărit-o încă de la debutul ei, nu face să se întărească încrederea în leadershipul european. A fost mai degrabă un pas spre ideologizarea conceptelor, dar nu a adus clarificările și soluțiile așteptate de cei care cred puternic în continua perfecționare a proiectului european. Poate că în campania electorală europeană din următoarele luni vor fi selectate măcar anumite părți, fragmente din concluziile Conferinței pentru a prezența cetățenilor o viziune consistentă, la care Europa să vibreze !

 

Puterea reală a Uniunii Europene nu a constat doar în capacitatea normativă și de gestionare a interdependențelor complexe, ci și în continua mobilitate transformativă a proiectului european, constând nu doar în adaptare, cât în viziunea devenirii acestuia. Din păcate, în ultimele două decenii liderii europeni din Bruxelles, cel mai adesea aflați sub presiunea intereselor individualizate ale unoe state membre, treptat au înlocuit metoda comunitară și a negocierilor europene continui cu guvernanța corporatistă, iar în ultimii ani cu metota echilibrului de putere în procesul decizional european. Politicienii și factorii de decizie politică au semnalat că au perceput nemulțumirile cetățenești și ale organizațiilor societății civile, că niciun mesaj public european nu va fi susținut fără a se cere opinia și sfatul tuturor părților interesate, inclusiv a industriilor și partenerilor sociali. Politicile de mediu, de exemplu, au consecințe economice cu un impact uriaș asupra companiilor și vieții sociale din statele membre. Odată cu reconfigurarea globalizării și concurența mai puternică din partea țărilor emergente, prosperitatea economică pe termen lung a Europei va depinde de puterea bazei sale industriale și sociale.

 

Mai este însã un subiect sensibil, puţin abordat, cîteodată chiar evitat de cercurile politico-decizionale bruxelleze. Trăim un moment de impas european, iar nevoia unor lideri europeni, cu viziune și capacitate de gestionare politică rațională este mai necesară ca niciodatã, atât la nivelul institițiilor europene cât și al statelor membre! România,ca stat membru al Uniunii Europene, a fost ezitantă în ceea ce privește internalizarea legislației și politicilor europene, prefeând a trata procesul integrării europeane ca parte eminamente a politicii sale externe și, ca atare, a adoptat metoda alinierii în locul aplicării în țară a politicilor europene de dezvoltare. Ca atare, în lunile următoare poate că se ve desfășura și în spațiul românesc o dezbatere aplicată de circumscriere a acestuia în procesele de dezvoltare la care cetățenii speră pentru următorii ani. Suntem convinși că există poate fi mobilizată resursa şi capacitatea politicã în Uniunea Europeană, incluzând și România, pentru a rãspunde provocărilor vremurilor care vin !

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către EURACTIV.ro: „Resursa umanã a Republicii Moldova pentru aderarea la UE”

A fost o reală plăcere să lucrez împreună cu Nicoleta Pînzaru (ziarist din Republica Moldova) pentru a realiza o investigație media despre „aurul albastru al Moldovei”. Articolul este acum publicat online de către EURACTIV.ro.

 

-----------------

 

Pe 23 iunie 2022, Republica Moldova a devenit oficial țară-candidată la Uniunea Europeană. A trecut aproape un an de când guvernul pro-european de la Chișinău și-a asumat conștiincios drumul spre integrarea europeană, iar negocierile de aderare ar urma să înceapă până la sfârșitul acestui an, după îndeplinirea celor nouă recomandări enunțate de Comisia Europeană. În mai puțin de șase luni, Republica Moldova ar urma să convingă liderii statelor membre ale Uniunii Europene că este pregătită pentru a începe negocierile de aderare.

 

Negocierile sunt un proces complex, care ar putea dura mulți ani. De exemplu, în cazul României, negocierile au fost lansate după Summit-ul de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999, iar aderarea s-a întâmplat șapte ani mai târziu. Când acest proces va demara, Republica Moldova va trebui să negocieze împreună cu partenerii europeni pe 35 de capitole sectoriale, guvernul țării având nevoie de resurse umane calificate și profesioniste în varii domenii de activitate.

 

Cert este faptul că situația externă a Republicii Moldova este privită cu ochi buni în capitala europeană, la Bruxelles, iar asta datorită nu doar efortului diplomatic, dar și grație moldovenilor stabiliți aici, care lucrează de ani în buni în afacerile europene și au reușit să își construiască o carieră în domenii precum comunicare strategică, diplomație sau politici sectoriale.

 

Așa cum bine se cunoaște, mulți moldoveni dețin dublă naționalitate, ceea ce oferă un avantaj competitiv incredibil pentru Republica Moldova. În Bruxelles-ul european activează acum peste o sută de moldoveni, majoritatea derulându-și activitatea în instituțiile UE. E fantastic când întâlnești moldoveni bine informați, cu inițiativă, care cunosc în detaliu oportunitățile Moldovei pentru un parcurs european de succes. Ei cunosc bine care sunt mecanismele de funcționare a proceselor interioare, iar asta reprezintă un beneficiu semnificativ pentru Guvernul pro-european de la Chișinău.

 

Moldoveanca Alexandrina Robu-Cepoi este stabilită la Bruxelles de mai bine de cinci ani. Și-a făcut studiile de master și doctorat la Colegiul Europei, iar acum activează în calitate de asistent în Parlamentul European. Tânăra ar fi deschisă să facă parte din echipa de negocieri a Republicii Moldova și să contribuie substanțial la elaborarea politicilor regionale a țării, cât și la dezvoltarea domeniului energetic pe parcursul aderării. ,,Republica Moldova are un număr semnificativ de specialiști înalt calificați care lucrează la Instituțiile Europene și care ar putea ajuta țara în drumul său spre aderare prin intermediul studiilor, analizelor, consilierii, iar unii din noi ar putea chiar face parte din echipa de negociere atunci când procesul va fi într-o etapă mai avansată. Vrem să arătam Uniunii Europene că Republica Moldova, comparativ cu alte țări candidate, dispune deja de resurse umane bine pregătite care activează la Bruxelles și cunosc procesele interne, astfel nefiind necesar să se piardă timp în plus pentru formarea experților în afaceri europene. Cred că merită să depunem toate eforturile pentru a ne susține statul în parcursul său european. E foarte ușor să faci rai din țara noastră. Totul depinde de strategia și viziunea celor care o conduc”, susține Alexandrina.

 

Marian Cepoi a studiat și el la Colegiul Europei si din 2017 lucrează la Comisia Europeană. „Republica Moldova va avea nevoie foarte curând de o resursă umană pregătită, de un număr mare de specialiști care să se implice în faza negocierilor de aderare sau cel putin sã consilieze administraţia publică moldovenascã. La Chișinău resursele umane înalt calificate sunt limitate, mai ales în domeniul afacerilor europene. Avem aici, la Bruxelles, surprinzător pentru o țară non-membră, un grup mare de moldoveni care lucrează la instituțiile europene, birourile de afaceri europene ale sectorului privat, consultanțe sau în cadrul societății civile şi alte organizații internaționale. Să ne adunăm, să ne cunoaștem între noi, să fim la curent cu pasul negocierilor, să abordăm principalele provocări, să facem schimb de cunoștințe relevante pentru procesul de integrare și negocieri de aderare, să avem invitați de la care să aflăm dedesupturile acestui proces complex”, a menționat Marian.

 

Bruxelles-ul, ca pol legislativ, a coagulat în jurul instituţiilor europene o comunitate aparte. Este vorba de puternicul sector privat, reprezentat de companiile europene şi internaţionale, federaţii industriale, presă europeană şi sectorul neguvernamental. 100.000 de persoane îşi desfăşoară acum activitatea în Bruxelles-ul european. Întâlnim mulți moldoveni care lucrează deja și în sectorul business-ului european.

 

Vlada Toma este Director Resurse Umane la EURACTIV Media. La fel ca și Alexandrina și Marian, și-a făcut studiile la Colegiul Europei în domeniul diplomației. Ea consideră că moldovenii stabiliți în Bruxelles sunt buni ambasadori ai Republicii Moldova, iar prin munca zilnică pe care o fac contribuie la viitorul acestei țări. ,,Cei din Moldova cunosc teoretic ce înseamnă Uniunea Europeană. Moldovenii care sunt stabiliți în capitala Europei, prin natura joburilor pe care le au, știu care sunt cerințele la nivel european din punct de vedere practic. Dacă unești aceste două elemente se ajunge la un rezultat mult mai favorabil. Cunosc moldoveni din instituții europene care ar dori să contribuie la aderarea Moldovei la UE, dar această colaborare încă nu este bine stabilită. E încă mult de discutat”, prezenta Vlada.

 

O persoană fantastică este și Aurica Pripa, cu experiență de peste 15 ani în Bruxelles-ul european, în special reprezentând corporații și federații industriale europene. „Acquis communautaire este enorm, iar legislația este dinamică. Politicile sectoriale sunt complexe, iar adaptarea lor contextului moldovenesc necesită multă agilitate. E nevoie de o capacitate enormă a procesului negocierilor. Voința politică ajută, dar expertiza tehnică este hotărâtoare”, preciza Aurica.

 

Există deja o foarte bună interacțiune, în special la nivel individual, între autoritățile Republicii Moldova și moldovenii din Bruxelles și asta e bine. Important este cum se poate trece acum de la succesul individual la cel colectiv, al echipei Moldova. O sursă de inspirație poate să fie Clubul „România-UE” Bruxelles, înființat acum 20 de ani de către românii din Bruxelles-ul european în perioada negocierilor de aderare ale României la UE. Scopul acestui club a fost identificarea de soluții practice pentru aprofundarea proiectului european al României.

 

Moldova este într-o etapă fără precedent a istorie sale, are o direcție europeană asumată și o fereastră politică pentru a adera în câțiva ani la Uniunea Europeană. Resursa umană este elementul cel mai important. Este bătălia unei generații pentru viitoarele generații!  Cu siguranţă tinerii moldoveni cu expertiză UE trebuie să fie în prima linie a aderării țării la UE.

 

Dan LUCA / Bruxelles 

 

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “UE nu e un produs”

În editorialul de astăzi din Făclia am sugerat o abordare realistă asupra proiectului european.

 

---

E o zi oarecare și ne întrebăm dacă înțelegem cu adevărat Uniunea Europeană. Vorbesc acum la modul direct, fără diplomația omului educat care orice s-ar întâmpla merge mai departe cu bune și rele.

Nici chiar enunțurile de globalizare sau apartenţa la o putere economică mondială nu ridică sprâncenele, să fim sinceri. Parcă însă, de când a apărut conflictul din Ucraina, ne zicem că e bine că suntem în aceste structuri, că e UE, că e NATO. Expresii de genul "putea să fie și mai rău" sau ˝ne ajută americanii˝ sunt adânc întipărite în mintea românilor. Direcția strategică a României în direcția Vestului, stabilită în anii '90, a fost o carte bună, câștigătoare. Avem confirmarea acum! Trebuie chiar să ai o problemã personală să nu recunoști că e mai bine în UE decât în bătaia vânturilor din Balcani sau, chiar mai rău, în ceva monstrozitate instituțională coordonată de Rusia sau China.

Avem însă o problemã de a discuta normal despre UE. Suntem foarte exigenți și asta e bine, dar trebuie să înțelegem această construcție federatoare. A zice, de exemplu, că UE nu mai e bună fiindcă pierde teren în favoarea SUA sau a Chinei, pare egoist și pueril. Rafturile magazinelor, fie ele și online, nu oferă mai multe variante de UE precum sortimentele de brânză sau pâine. UE nu e un produs, nu e nici măcar o oportinitate de afacere sau de vacanță. E, de fapt, un mod de viață, cu valori și posibilități de acțiune bine definite.

Că nu merge unsă Uniunea Europeană, cu siguranță. Dar asta putem să zicem și de țara noastră și de orașul nostru și de multe lucruri de care suntem nemulțumiți. Nu există locul perfect!

Haideți să destructurãm și să reclădim dogma ideilor mari, revoluționare chiar. Nu vreau să dezamăgesc, dar chiar dacă aveți proiecte bune pentru dezvoltarea UE, acestea nu se implementează automat. Există sisteme de conducere, selecționate de alegeri pe diverse nivele, sau structuri de expertiză, trecute prin examene, care sunt chemate în permanenţă să dezvolte proiectul Uniunii Europene. Da, trebuie să te lupți pentru a ajunge în cercul responsabililor recunoscuți oficial. Se poate face ceva sau totul e pierdut? Cu siguranță, e loc pentru toți, dar identificați bine nișa în care cu adevărat puteți să vã aduceți valoarea adăugată. Iar apoi gândiți o strategie de a implementa cele propuse. Multă gândire strategică... 

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Țară mare, țară mică”

Despre cum poate România să fie o țară influență la nivel european în editorialul meu semnat astăzi în Făclia de Cluj.

 

--

Când ne referim la structura europeană există o raportare constantã la țările mari ale federației. Până la marea extindere a Uniunii Europene din 2004 aveam chiar o diferențiere juridică, 5 țări având până acum 20 de ani doi comisari europeni în executivul european. Erau atunci aceleași țări care acum se califică direct în finala Eurovision, fără să treacă prin calificări: Franța, Germania, Italia, Spania și Marea Britanie.

Desigur, britanicii, după mai bine de 40 de ani de apartenenţã, s-au decuplat acum câțiva ani de Uniunea Europeanã. Astfel există o repoziționare interesantă a țărilor în structura integratoare. Avem, fără doar și poate, motorul UE actual, binomul franco-german. Italia și Spania se alătură acestora formând top 4 al țărilor mari europene. Interesantă este apariția și consolidarea poziției a 5-a de către Polonia, datorită populației, dar și implicării structurate în dezvoltările legislative europene. Reamintesc că performanțele economice ale polonezilor poziționează țara pe locul 21 în lume, forțând chiar o intrare în G20, dar aceasta este o altă poveste.

Acum veți zice că pe locul 6 în UE este România, dar numărul de cetățeni nu este totul. Statistic chiar, populația României a scăzut sub 20 de milioane, iar olandezii sunt la doar un milion de cetățeni distanță...

Așa cum ziceam, mărimea unei țări nu se traduce automat în putere europeană, iar pe lângă dimensiunile economice avem și alte criterii.

O țară mare europeană are o viziunea asupra proiectului european și o strategie asociată. Vede întreg spectrul legislativ și se implică în toate politicile sectoriale. Alocă resursă umană pregătită tehnic și stabilește un mecanism politic de relaționare care să o facă eficientă la nivel europen. România a avut  o astfel de abordare în perioada negocierilor de aderare 2000-2004, dar și în timpul Președenției românești a UE din 2019.

Da, am avut perioade, în special forțați de istorie, în care am demonstrat că Uniunea Europeană nu a venit prea repede pe meleagurile românești. Am știut să ne mobilizăm și să citim proiectul european cu pixul în mânã.

Însă, în prezent, ne-am contractat sistemul, făcând din țară noastră un jucător marginal al puterii bruxelleze.

În plus, pentru a intra într-un joc al putetii reale mai există două elemente vitale de luat în considerare. Proactivitatea și demnitatea. A avea opinie și a o prezența în sferele multiculturale implică mult curaj, dar asta fac liderii adevărați.

Iar a te plânge că ești persecutat, că te fură arbitrii, că sunt coaliții împotriva ta, e de un ridicol fără margini. O țară mare nu se plânge, se adaptează!

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – contribuție la un articol în Occidentul Românesc: ˝15 ani de la înființarea PSD Bruxelles˝

Împreună cu Codruţa Filip am prezentat care a fost contextul înființării primei filiale din afara teritoriului României pentru un partid politic românesc. Materialul a fost publicat de cãtre Occidentul Românesc.

 

---

 

Au trecut 15 ani de la înființarea primei filiale din afara teritoriului României pentru un partid politic românesc. În luna februarie 2008, s-a format la Bruxelles un Comitet de Iniţiativã pentru înființarea filialei Partidului Social Democrat la Bruxelles. A fost un context favorabil, România fiind în Uniunea Europeană din 1 ianaurie 2007, iar unii lideri PSD din acea perioada erau și eurodeputați.

 

Titus Corlățean, Secretar General PSD, și Victor Boștinaru, responsabil de relațiile internaționale la nivelul PSD, au ajutat enorm în perioada respectivă filiala PSD Bruxelles. Au fost organizare dezbateri de impact, dar și participări ale echipei PSD Bruxelles la forumurile decizionale PSD de la București.

 

Pe lângă interacția constantã cu Partidul Social Democrat, au existat alți trei piloni de comunicare pentru echipa de la Bruxelles: cea cu ˝organizațiile surori˝ din Bruxelles-ul european (filialele din Bruxelles ale partidelor de Stânga din alte ţãri membre UE); Partidul Socialiştiilor Europeni și Partidul Socialist din Belgia.

 

Legatura cu filialele din Bruxelles ale Partidului Socialist Francez, SPD-ului German, PSOE Spaniol sau Partidului Laburist Britanic a fost un punct forte al structurării activității PSD Bruxelles. Organizații cu experiență, acestea au ghidat inițiativa românilor în a deveni un partid politic, nu doar o mișcare cetățenească. Chiar dacă pare surprinzător, dar organizarea alegerilor primare la nivel Partidului Socialiştiilor Europeni pentru alegerile europene din 2014 a fost lansată într-o discuție internă, a acestor organizații, în prezența lui Martin Schulz în toamna lui 2009.

 

Cu Partidul Socialist Belgian cooperarea a fost directă, ajungând să ne implicăm real în campania alegerilor locale belgiene din 2012. Atunci, 6 români au candidat pe listele electorale de Stânga la sectoarele din Bruxelles, unul reușind chiar să câștige (în premierã pentru un român) mandatul de consilier local în comuna Sait-Josse (sector al Bruxelles-ului).

 

Cooperarea a crescut ca intensitate la nivelul Diasporei, progresiv lansându-se filiale PSD în mari orașe europene. Am avut un mare respect față de muncă exemplară a colegilor din Barcelona și Londra.

 

Am găsit metode să fim aproape de românii din Belgia, înțelegând problemele și ideile lor. Mișcarea noastră a prins, iar progresiv a fost lansată Organizația de Femei a PSD Belgia și Organizația de Tineret a PSD Bruxelles. Prin ghidajul PSD Bruxelles s-a infiitat și filiala PSD Anvers în 2014.

 

În perioada 2008-2014, iniţiativa politică de la Bruxelles a mișcat sistemul, dând un semnal real că Diaspora românescă dorește implicarea politică dacă există structuri de calitate și transparente. Mii de români au participat la evenimentele noastre, și-au exprimat opinia pentru a realiza o Românie mai bună, atât pentru cei din țară, cât și pentru cei din afara ei.

 

Există acum deputați și senatori în Parlamentul României care reprezintă Diaspora și asta a fost un deziderat al nostru în acea perioada. Am militat cu succes pentru a avea un Ministru al Românilor de Pretutindeni și asta s-a realizat în premieră atunci.

 

Am reușit, pe cât posibil, să arătăm că există o singură Românie, a celor 25 de milioane de români. Mulți dintre acești au decis ca pentru o perioadã de timp să trăiască în afara țării, dar ei au rămas români, poate mai patrioți decât cei din țară. Diaspora nu este o povarã pentru România, este o oportunitate pe care România o descoperă în fiecare zi…

 

Dan LUCA / Iniţiator, fondator și președinte PSD Bruxelles între 2008-2014.

 

 

Acum 15 ani am simțit exact ce simt şi acum, diaspora are nevoie de social democrație şi în afara ţării. Mesajele noastre au fost şi rămân constructive şi pliate pe necesitățile celor plecați.

 

Am fost alături de români când împreună cu echipa am încercat sã convingem autoritățile belgiene, prin dialog şi scrisori, sã deschidă piața muncii așa cum au făcut-o Spania şi Italia.

 

Am chemat autoritățile belgiene şi române deopotrivă sã dezvolte centrele comunitare, atât în afara ţãrii pentru cei plecați cât şi în România pentru copiii şi bătrânii rãmași. În fapt, noi am fost primii cu aceastã idee inspiratã din acțiunile pentru cei veniți din ţãrile terțe, şi asta pentru cã multe problematici cu care se confruntau românii erau comune tuturor străinilor, indiferent de ţara de proveniență.

 

Organizația a dezvoltat campanii de informare cu privire la drepturile lucrătorilor, iar în 2011 a condus la demascarea abuzurilor lucrătorilor români de la Abatorul din Bruxelles şi regularizarea situației acestora.

 

Organizația de Femei s-a concentrat mult pe lupta împotriva violenţei şi multe victime au găsit soluții primind îndrumare îi informații corecte. Deasemenea, a participat la multe demersuri legate de chestiunea sensibilã a copiilor rămași acasă fără părinți.

 

În perioada pandemiei, colegii au făcut efectiv formularele de obținere a ajutoarelor de stat pentru cei aflați la nevoie şi s-a instituit o permanență telefonicã.

 

Legăturile cu partidele surori s-au consolidat de-a lungul anilor şi în acest moment ne bucurãm de un sediu comun unde organizãm diverse evenimente şi întâlniri în inima capitalei europene. Europarlamentarii PSD participã mereu la activitățile desfășurate şi sprijină organizația noastră.

 

Între timp am pus bazele organizației PES Activists Diaspora, așa cum apare şi in statutul PSD, iar cei mai mulți dintre colegi sunt la Bruxelles. Însă avem organizații şi in alte ţãri şi localități din Belgia.

 

Unele aspecte ale integrării europene s-au schimbat şi s-au îmbunătățit, cum sunt condițiile de muncã şi dreptul la libera circulație. Acestea sunt drepturi fundamentale ale UE. Însă unele au rămas deschise, cum este chestiunea coordonării securității sociale, Schengen, întoarcerea acasă şi dezvoltarea durabilã a ţãrii. PSD Bruxelles va continua sã contribuie activ la aceastã agendã a cetãţeanului.

 

Codruţa-Liliana Filip, președinte interimar PSD Bruxelles şi

coordonator PES Activists Diaspora

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Dezvoltarea IT-ului clujean”

Despre o oportunitate europeană pentru Cluj în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

--

 

Este de apreciat cum orașul nostru a evoluat în ultimii 10 ani, iar sectorul de IT a fost crucial în această dezvoltare. Privind spre viitor, există însă oportunități fantastice, dar e nevoie de a înțelege real legătura dintre politicile europene și proiectele propuse.

 

IT-ul clujean ocupă deja un loc de vârf în peisajul românesc, dar piața internă europeană este mult mai vastă. Trebuie o abordare de líder european pentru a continua povestea de succes pe plan local.

 

Digitalizarea informaţiilor creşte nivelul de credibilitate și oferă piețelor mai puțin dezvoltate oportunități de parteneriate și dezvoltare. În tot acest context este bine să înțelegem mai bine conceptul de  nevoie de autonomie strategică a Uniunii Europene, în sensul în care  țările Uniunii își propun să dezvolte un plan european de capacitate de producție autohtonă, pe sectoarele cheie: fie că vorbim de cel digital, al industriei de apărare sau alte sectoare cheie.

 

Vorbim tot mai mult despre un cadru legal ce stabilește reguli comune pentru partajarea datelor atunci când se utilizează produse conectate sau servicii conexe, dar vor exista și măsuri de protecție împotriva transferului internațional ilegal de date de către furnizorii de servicii cloud.

 

Pe acest fond a apărut un concept nou, european: Gaia-X, o federație de cloud-uri de date. Gaia-X a fost lansată în iunie 2020 de ministrul german al economiei, Peter Altmaier, și de ministrul francez al economiei, Bruno Le Maire. Un proiect demers, asumat de Franța și Germania, îmbrățișat rapid și de alte state europene din dorința de a dezvolta anumite sectoare cheie.

 

Astăzi Asociația Gaia-X reunește peste 370 de organizații și companii din 21 de hub-uri naționale din toate sectoarele, cum ar fi mobilitatea, energia, producția, finanțele, agricultura, industria aerospațială, serviciile publice, turismul și sănătatea. Până în prezent, printre membrii fondatori ai Gaia-X se numără Atos, Dassault Systèmes și Orange. HUB-ul German reunește  companii precum Bosch, SAP, Siemens și Deutsche Telekom.

 

HUB-ul românesc, lansat pe 5 decembrie 2022, este o inițiativă a Asociației Directorilor de IT și Comunicații din România și ClusterPower, sprijinită de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării. Totuși, văzutã de la Bruxelles, prezența românească în acest proiect este marginală. Cred cã este nevoie de o abordare structurată a Clujului IT-ist pe acest palier, mai ales că în cadrul organizației Gaia-X de la Bruxelles avem și un clujean.

 

Dan LUCA / Bruxelles