Trecut, prezent și mai ales idei pentru dezvoltarea acestui sport la Cluj împreună cu autoritățile locale. Toate acestea în editorialul meu de suflet semnat astăzi în Ziarul Făclia.
---
Scriu acest editorial și pentru a saluta revenirea pe prima scenă a echipei de handbal
masculin de la “U” Cluj. Bravo jucãtorilor şi
conducãtorilor! Am avut onoarea, acum mai bine de 30 de ani, să împart
vestiarul cu marile glorii ale handbalului clujean, iar acea perioadã a devenit
un reper al vieții mele.
Chiar dacă România are 4 titluri mondiale la handbal masculin, ultimul obţinut
în 1974, mediatizarea care prezintă handbalul ca sportul nostru național e puțin
exagerată. În primul rând fiindcă, așa cum este în majoritatea țărilor
europene, toate sporturile sunt în umbra fotbalului. Scopul acestei discuții nu
este însã în a blama sportul rege, ci din contra, de a învață lucrurile bune și
de a
le aplica
în alte ramuri dacă este cazul.
Dacă localizăm handbalul la nivelul clujean avem două dimensiuni fundamentale,
în care paradoxal autoritățile locale se pot implica cu adevărat. Voi începe cu mai
puțin
spectaculosul palier al handbalului
pentru tineri. În anii '80, când aveam și eu vârsta junioratului, erau practic
două motoare care animau acest sport. Era Clubul Sportiv Școlar “Viitorul”,
care avea antrenori plătiți și acces la sălile de sport din municipiu. Da, la
vârstă de 10 ani aveam 3 antrenamente pe săptămânã. Nu era ușor, fiincă nu era
acces permanent la săli, iar unii mai aveam și școală după-amiazã. Soluția se
găsea și aveam întâlnirile la ora 7.30 dimineaţa. Ceea ce era important era
proximitatea, sala școlii era pentru toți elevii la doar câteva sute de metri
de casă. De aici o primã ideea de luat în considerare, și credeți-mă dacă este
îndeplinită părinții își vor aduce din nou copiii la handbal. E nevoie de o
evaluare a sălilor de sport la nivel de cartiere, iar la fiecare salã să existe
un antrenor cu cel puțin
o grupã. Organizat totul la nivel de municipiu pentru optimizarea capacității
logistice, dar și a resursei umane de antrenori. Apropo, avem sute de foști
hanbalisti la Cluj care pot să ajute cel puțin ca antrenori dacă sunt solicitați.
Al doilea motor de dezvoltare juvenilă este competiția. În fiecare week end
tinerii trebuie să joace, să se organizeze competiții, chiar sub forma unui
campionat municipal. Habdbalul este un sport de echipã, iar frumusețea sa este competiția. Fără meciuri,
fără adernalinã, fără emoție, nu se pot ține copiii în acest sport până la
vârsta senioratului.
Nu căutați în arhive, Clujul nu a fost niciodată campion la handbal, iar aici
baschetul și chiar voleiul sunt mai cu palmares. Asta nu înseamnă că orașul nu
poate să creadă în acest sport. Investițiile în handbalul mare sunt consistente
pe plan european, dar de bun simţ. Vedem cum
abordează CSM București, Rapid sau Dinamo acest segment. La fotbal e aproape
imposibil să mai intri pe harta mare a echipelor de club, dar la handbal este altceva. Există posibilitatea ca un club să
devină campion european în doar 5 ani de la lansarea unei strategii realiste,
bine finanțate, în special de de la
bugetul local.
O echipã de cotã europeană ar aduce o valore adăugată Clujului, cu impact pe
diverse zone. Vom avea BT Arena plină la meciurile de handbal, vor veni la Cluj
numele grele ale acestui sport. Tinerii vor veni să vadă handbal și vor începe
să practice acest sport. Încă ceva, care să fim sinceri lipsește României
hanbalistice contemporane. Vom putea relansa de la Cluj școala de handbal
românesc cu obiectiv declarat de a conta din nou la medaliile europene sau
mondiale.
Discutăm despre asta? Ne punem la o masă și clădim acest proiect benefic
tuturor?
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu