Dan LUCA – editorial în Făclia: “100.000 de influenceri europeni”

O prezentare a sistemului de influență din capitala Europei în editorialul meu din Făclia.

 

 

Bruxelles-ul, ca pol legislativ, a coagulat în jurul instituţiilor europene o comunitate aparte. Este vorba de puternicul sector privat, reprezentat de companiile europene şi internaţionale, federaţiile industriale, presa europeană şi sectorul neguvernamental. 100.000 de persoane îşi desfăşoară acum activitatea în Bruxelles-ul european, atât în instituțiile europene, cât și în ecosistemul dezvoltat de interesele naționale sau de cele de afaceri. Să încercăm să cartografiem sectorele unde își desfășoară activitatea acești adevărați influenceri europeni.

 

Evident, fiecare ţară este reprezentată instituţional la Bruxelles. România, ca ţară membră a UE, dispune de o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană. Chiar şi ţările care nu sunt membre ale UE dispun de reprezentări şi aici mă refer la exemple precum SUA, Rusia, Brazilia sau chiar Australia.

 

Reprezentarea permanentă în Bruxelles apare şi la nivelul regiunilor şi oraşelor, o “agomeraţie” de peste 400 de entităţi juridice, în care lucrează permanent cel puţin 2.000 de persoane. De exemplu, fiecare din cele 20 de regiuni italiene au un birou în Bruxelles-ul european (precum: Veneto, Piemonte) şi toate cele 16 landuri germane sunt şi ele vizibile cu staff permanent în capitala Europei.

 

Oraşele sunt şi ele prezente cu apariţii precum: Amsterdam, Londra, Stockholm sau chiar Riga. Există unele asociaţii europene care trebuie amintite pentru a întregi poza reprezentării regiunilor şi oraşelor la Bruxelles: Eurocities, Consiliul European al Municipalităţilor şi Regiunilor sau Adunarea Europeană a Regiunilor.

 

Cei mai mulţi lobby-işti sunt cei care activează în sediile permanente din Bruxelles ale celor 400 de multinaţionale. Nu este însă ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o “ambasadă” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum România are o ambasadă în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale între Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană, aşa şi Microsoft, de exemplu, are un birou care se ocupă de “piaţa de desfacere a produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou separat care se ocupă de dinamica legislativă europeană.

 

Dacă ne referim la federaţiile industriale, avem aproximativ 3.000 de birouri ale acestora în Bruxelles, cu totul cam 20.000 de oameni îşi derulează activitatea în acest sector. ONG-urile prezente la Bruxelles întregesc tabloul celor care intervin în stabilirea reglementărilor la nivel european. “ONG-uri mărci”, precum Greenpeace sau Red Cross, se remarcă în multe sectoare. Majoritatea au un secretariat propriu în capitala europeană, personalul este plătit şi dezvoltă strategii de comunicare foarte bine puse la punct.

Într-o lume atât de dinamică e normal ca şi presa să îşi trimită reprezentanţii. Bruxelles-ul este al doilea pol de presă din lume, dupã Washington, D.C., dacă luăm în considerare numărul de ziarişti care îşi desfăşoară activitatea în acest oraş. În jur de 1.000 sunt acreditaţi la Comisia Europeană.

 

Din cei 100.000 de actori europeni, aproximativ 2.500 provin din România, dar despre activitățile lor și eficienta acțiunilor într-un editorial viitor.

 

Dan LUCA / Bruxelles