După alegerile europene, se conturează temele Agendei Europene 2024-2029. Opt dintre prioritățile strategice le-am inserat în articolul pe care l-am semnat astăzi în Ziarul Financiar.
----
Alegerile europene 2024 confirmă trendul ˝unei mai
puține cooperări europene˝ și al ˝promovării mai puternice a interesului
național˝. Mesajele diferă în funcție de liderii țărilor membre și doctrina
partidelor aflate la putere, dar constatãm o situație nouă la nivel european.
Ne punem desigur întrebarea dacă din punct de vedere
practic mai este posibil să mai identificăm un spațiu comun european pentru a
continua dezvoltarea Uniunii Europene? Cum evolueazã relaționarea dintre
“împreună suntem puternici” Vs. “nevoia de concesii la nivelul țărilor membre”?
Pentru a clarifica stadiul actualului proiect european,
analizăm evoluția a două concepte de-a lungul istoriei europene. Este vorba de
cel de pace și cel de prosperitate, ambele pe o scară cronologicã a anilor
1950, 1990 și 2020.
După cel de-al Doilea Război Mondial, securitatea
europeană s-a bazat pe apartenența masei critice a țărilor din Europa de Vest
la NATO. După Războiul Rece, apărarea transatlantică a găsit noi adepți, țările
din Estul Europei devenind treptat membre ale organizației, părăsind blocul
sovietic. Zdruncinată de crize consecutive, în special cea pandemică și cea
provocată de războiului din Ucraina, Uniunea Europeană a accelerat discuția
despre capacitatea de apărare europeană, independentã sau complementară la NATO.
Dacă ne referim acum la conceptul de prosperitate, anii
1950 au fost fantastici pentru Europa de Vest, relansându-se creșterea
economică. După anul 1989, scăpați de matricea unor economii planificate,
țările din Est au început reformele în direcția economiei de piață, iar
statutul de membru al UE le-a prilejuit o dezvoltare economică enormă. În ciuda
decalajelor Nord-Sud și Vest-Est, UE este acum un continent dezvoltat, deosebit
de atractiv pentru migrația economică mondială.
Pentru a ajunge la actuala contrucţie UE au fost o serie
de valori europene respectate, a fost o voință politică de a avansa în direcția
Europei unite și a fost o abordare deschisă, plină de concesii. Concesiile nu
au fost doar la nivelul țărilor membre, ci și la cel al sectorului de afaceri.
Balanța dintre înverzirea continentului și competitivitate este un exemplu
recent, chiar dacă se încearcă acum abordarea destul de forțată de Green
Competitiveness...
Care sunt însă semnalele la mijlocul anului 2024, acum la
ceasul alegerilor de noi lideri europeni?
1. Securitatea și politica de
apărare devin o prioritate strategică pentru Agenda Europeană 2024-2029.
Politic, se poate chiar să avea un comisar european pentru apărare.
2. Competitivitatea revine pe
agendã ca prioritate, pentru dezvoltarea economică și prosperitatea cetățenilor.
3. Statul de drept se consolidează
ca subiect important, fiind o unealtă de guvernare europeană utilă, atât la
nivelul relaționării cu unele state membre, cât și pentru poziționarea globală
a UE, mai ales dacă dezvoltă capacitate independentã de apãrare.
4. Imigrația este un subiect greu
de discutat de cãtre unele țări, mai ales dacă nu există o abordare europeană a
acestui subiect. E practic “elefantul din camerã” când vorbim de cooperarea
europeană.
5. Polarizarea între pro-european
și anti-european se accentuează, iar gândirea și pregătirea alegerilor 2029
trebuie avută în vedere încă de acum pentru a nu asista în 2029 la un blocaj
total și chiar definitiv al instituțiilor europene.
6. Relaționarea dintre politicile
europene sectoriale (tehnice, greu de explicat cetățenilor, chiar nepopulare)
și dezvoltarea economică trebuie comunicată mult mai structurat și puternic.
7. Extinderea UE are o fereastră
de oportunitate, dar trebuie abordată curajos și responsabil.
8. Comunicarea cu cetățenii este
importantă, dar schimbând abordarea populistã, utilizând concepte uşor se înţeles
şi analizat precum cel de pace și prosperitate.
Dr. Dan LUCA este expert în afaceri europene și
comunicare strategică, derulându-și activitatea în Bruxelles încă din 1997.
Conferenţiazã la universități din Belgia, Italia, Germania și România, iar
cartea să fundamentală este „Mapping the Influencers in EU Policies”.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu