Cu câteva zile înaintea Summit-ului NATO, am petrecut 72 de ore într-o capitală a României marcată de acest eveniment. Este incredibil cum un oraş de peste două milioane de locuitori este conectat la acest eveniment. Nu greşesc când afirm că pentru bucureşteni sunt pregătiri ca şi cum Jocurile Olimpice s-ar derula pe Dâmboviţa.
Nu zice nimeni că nu este important să pregătim acest eveniment la standarde internaţionale, dar prea se dă impresia de “pompieristic” şi, ceea ce este mai rău, de slugărnicie. Eu credeam că poporul român este cel mai important lucru pentru policienii români, dar felul în care sunt trataţi cetăţenii unei ţări membre a Uniunii Europene lasă mult de dorit. “Trece coloana oficială şi nimeni să nu mişte!” sau repetiţii despre cum să blocăm străzile şi voi, cetăţenii de rând, staţi ore în şir în ambuteiaje, că oricum cui îi pasă de planificările voastre cotidiene.
Mi-au venit în minte două situaţii asemănătoare din Egipt şi Bruxelles. Vi le prezint pentru a vedea cam în ce direcţie se îndreaptă România.
Am fost şi eu acum vreo doi ani o săptămână în Egipt: plajă la Marea Roşie şi o excursie de o zi să vizităm Luxor-ul. Ne-au “împachetat” agenţiile de turim locale în vreo 20-30 de autocare şi cu poliţie, girofar şi protocol, am traversat vreo 150 de kilometri. Tot la 5 kilometri erau baraje de poliţie, care opreau maşinile localnicilor, pentru a trece “coloana oficială de turişti”. Senzaţia era interesantă, îţi dădea putere, dar era clar, egiptenii erau “ridiculizaţi” la ei în ţară. E drept, turiştii aduc bani într-o ţară săracă, dar nu eram chiar faraoni.
Trăiesc de ani buni într-un oraş, care găzduieşte sediul NATO şi Summit-uri de toate felurile, europene sau internaţionale. O medie de 10-20 de miniştri vin în oraş în fiecare zi. Iar de două ori pe an, în decembrie şi iunie, timp de două zile, se desfăşoară Summit-ul European, cu zeci de preşedinţi şi personalităţi. Că cei din Bruxelles pregătesc cu migală aceste evenimente, e evident, dar nu am auzit până acum de blocaje exagerate – fiindcă trece coloana oficială -, iar practic oraşul nu simte aceste întâlniri superpolitizate. Reamintesc, Bruxelles are doar jumătate din populaţia Bucureştiului.
Repet, e foarte bine că organizăm astfel de evenimente la Bucureşti, precum Summit-ul NATO. Mulţi prieteni, ziarişti de la Bruxelles, de abia aşteaptă să viziteze România şi Casa Poporului. Dar de ce trebuie, ca la aproape 20 de ani de la Revoluţie, să ne comportăm ca la “vizitele de lucru ale lui Ceauşescu”: vopsim gardul, ascundem murdăria sub preş şi “dă Doamne să iasă bine!”.
Turismul, fie el făcut de politicieni, este o afacere grozavă în multe ţări, nu o povară. Blocăm oraşul că vin “câteva mii de străini”, când Bucureşti-ul trebuie să aibă zilnic cifre aproximative de turişti veniţi din toate colţurile lumii. Numai din Bruxelles, sute de oameni vor să petreacă 2-3 zile în capitala noului stat membru al Uniunii Europene, dar aşteaptă ca România să vină cu oferte turistice adaptate secolului în care trăim.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 31 martie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu