Împreună cu Codruţa
Filip, am avut plăcerea să publicăm un material în Occidentul Românesc, în care
insistăm pe necesitatea implicării Statului Român în racordarea Diasporei la
dezvoltarea României.
……….
Ce se
poate face pentru ca Diaspora româneascã sã fie implicatã real în dezvoltarea
României? Poate
statul Român sã facã un pas istoric şi sã dea sens celor peste 10% din
populaţie care au ales sã trãiascã în afara teritoriului României? Potrivit
unui studiu recent, strategia guvernamentală de angajament pentru diaspora trebuie
să cuprindă următoarele: identificarea obiectivelor, harta geografică şi de
aptitudini ale diasporei, crearea relaţiei de încredere şi mobilizare a
diasporei pentru a contribui la dezvoltarea sustenabilă a României.
1. Identificarea obiectivelor:
Guvernele trebuie să ştie cum anume pot contribui românii
din afară la dezvoltarea României. În ultimii ani, India
şi China au printre
priorităţi încurajarea antreprenorilor din diaspora să dezvolte activităţi în ţara de origine. Un număr de ţări din Europa şi Asia
Centrală, deşi pe o scară mai mică, şi-au impus aceleaşi strategii.
2. Cunoaşterea diasporei:
Acest aspect implică colectarea datelor legate de
pregătirea profesională a românilor din diaspora şi identificarea aşteptărilor
acestora faţă de guvern.
3. Stabilirea relaţiei de încredere:
Pentru aceasta este nevoie ca guvernele să recunoască
poziţia specială a diasporei, de dualitate, legată administrativ şi psihologic
de două ţări. Emigranţii nu trebuie văzuţi precum trădătorii de ţară, iar conceptul
trebuie îndepărtat. Relaţia de încredere se stabileşte prin contacte, prin
menţinerea legăturilor culturale şi de limbă în străinătate, stimularea
investiţiilor şi transparenţa în afaceri, buna funcţionare a administraţiei
româneşti în diaspora.
4. Mobilizarea diasporei
Cel mai adesea se realizează
prin înfiinţarea ministerelor dedicate relaţiilor cu diaspora. Se impune
crearea de mijloace de comunicare, coordonare politică, suport şi follow-up.
Cazul Moldova
În aprilie 2008, Organizaţia
Internaţională pentru Migrare, în cadrul unui seminar “Diaspora şi Dezvoltarea
Ţării de Origine”, a concluzionat câteva recomandări preţioase: stabilirea unor
mijloace instituţionale pentru administrarea diasporei, politici de promovare a
networkului în diaspora, crearea unui minister al diasporei. Pentru acesta din
urmă s-a subliniat necesitatea întâlnirilor directe cu emigranţii, încurajarea
transferului financiar.
Cazul Polonia
Pentru rezolvarea problemelor
din diaspora, Polonia a înfiinţat o Comisie interguvernamentală pentru Polonia
şi Minorităţile Poloneze din Afară, încă din 2000. Instituţia este condusă de
un ministru delegat pentru Afacerile Diasporei în Ministerul Afacerilor Străine
şi mai cuprinde reprezentanţi ai ministerelor de Educaţie, Cultură, Finanţe,
Afaceri Interne, Cancelaria Primului-Ministru. În 2009 Polonia a înfiinţat şi
Departamentul de Cooperare cu Diaspora Poloneză. Articolul 6 din Constituţia
Poloniei stipulează că statul are responsabilitate constituţională să asiste
diaspora în păstrarea legăturii cu ţara de origine.
Cazul Bulgaria
Agenţia de Stat pentru Bulgarii
de Pretutindeni a fost înfiinţată în 1992, iar în 2000 a devenit un instrument
de comunicare cu peste 500 de organizaţii bulgăreşti. Două dintre cele mai mari
priorităţi ale sale sunt: reprezentarea intereselor în afară şi promovarea
tradiţiilor.
Cazul Irlanda
Reiteram faptul că existenţa
acestor forme instituţionale atrage şi obiectivele de implicare a diasporei în
viaţa economică şi politică a ţării. Un ultim exemplu, amintit aici, de
instrument de pe agenda politică a diasporei este cel al Irlandei, care îşi
bazează programul educaţional, ştiinţă şi tehnologie pe cunoştinţele celor din
afară. Strategia pentru diaspora este văzută de multe ori ca fiind una la nivel
de stat naţional. Dar de fapt acestea sunt mult mai complexe, fiindcă impun
implicarea autorităţilor locale, regionale şi naţionale. În cazul Irlandei,
districtul Donegal are propria sa abordare şi emigranţii din acea regiune au
fost reali investitori în economia locală. Prin urmare, politica de dezvoltare
regională şi coeziune poate juca un rol esenţial în crearea celui mai potrivit
model, având un potenţial serios de creştere regională echilibrată.
Concluzii
Acest studiu arată că există
perspective de angajare a membrilor diaporei pentru crearea unui cadru
instituţional. Emigranţii au cel puţin trei caracteristici esenţiale acestui
proces: o motivaţie puternică de a contribui în mod real, cunoştinţe şi
expertiză despre oportunităţile globale şi nevoile locale, şi de multe ori au
şi resursele financiare. Combinarea acestor trei poate avea un impact
considerabil în dezvoltarea ţării.
Elementul cheie al acestui gen
de succes, de creştere economică şi dezvoltare socială, este cel al creării
instituţiilor potrivite. În lumina acestei idei, subliniem faptul că,
înfiinţarea birourilor pentru diaspora s-a realizat cel mai adesea în cadrul
ministerelor pentru afacerile externe, dar modelul nu este singular, acesta
trebuie adaptat nevoilor.
Recomandăm viitoarelor
cercetări să sublinieze importanţa şi necesitatea unui program coerent şi clar pentru diaspora,
identificarea celor mai bune ”modele de infrastructură” care conectează ţara de
origine de emigranţi, extinderea sentimentului de cetăţenie prin asigurarea
bunei funcţiuni a administraţiei şi a drepturilor de vot, construirea
devotamentului patriotic prin suportul cultural, dezvoltarea sustenabilă a
remitenţelor şi a networkului de bussines, implicarea în politică a membrilor
diasporei.
Dan LUCA / Bruxelles
Interesant articol ,insa pentru cei care traim afara ,romania demonstreaza pe zi ce trece ca nu vrea sa schimbe ,ma refer la un lucru basic in a respecta si aplica corect legea ,atat nationala cat si europeana ,ne calca in picioare ori de cate ori are ocazia
RăspundețiȘtergerenu suntem egali in fata legi ,sunt desamagita total de felul in care vad lucrurile