Despre Turcia în contextul autonomiei strategice europene în editorialul semnat astăzi în Făclia.
---
Mi-am propus să abordez un subiect curajos, o referire
directă la ce mai înseamnă Turcia din punct de vedere românesc și
internațional. Nu vreau să fie nici un material despre vacanțe însorite, dar
nici despre protestele împotriva actualului regim. Nu trebuie citit editorialul
ca pe o morală instituțională a timpului, este o opinie personală, care sper să
informeze și să aducă valoare adăugată în spațiul public.
Am interacționat mult și chiar am lucrat cu turcii, în
special în afara României. În 1994 am fost impresionat de metropola Istanbul.
Participând la o conferință studențească despre “Noua (Dez)ordine mondială”,
descopeream indirect clădirile luxoaxe ale Istanbului, croaziera pe Bosfor și
Universitatea Bogazici. Nu mai văzusem până atunci orașe așa de mari și spectaculoase.
Doi ani mai târziu, în 1996, efectuând un stagiu la Parlamentul European din
Bruxelles, eram surprins de atenția asupra dosarului turc. Zilnic erau rapoarte
despre direcția europeană a Turciei, despre iminenta aderare a Turciei la
Uniunea Europeană.
În calitate de vicepreședinte al Asociației Studenților
Europeni, în 1998, a participat la Adunarea Generală de la Ankara. Normal,
președintele proeuropean al Turciei de atunci, Süleyman Demirel, s-a întâlnit
cordial cu noi. Am discutat despre succesul de a avea studenții turci în
programul Erasmus. M-a impresionat cum intrând într-un restaurant, coperta
mediului era dedicată pozei fondatorului Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk.
Desigur rețin și fantastica zona Cappadocia, vizitată după eveniment. Societatea
turcă de atunci conținea și molecule europene, dar era conștientă de posibilul
derapaj. Nu întâmplător armata turcă păzea campusul studențesc, pentru a păstra
oaza de cunoaștere nealterată.
Lovitura de stat eșuată din 2016 a schimbat mult Turcia,
iar actuala guvernare nu este povestea unei victorii. Economia dădea semne de
criză de câțiva ani, dar sistemul de sănătate este încă bine apreciat de
populație.
Din punct de vedere european dosarul turc e pe linie
moartă, iar contextul actual, de autonomie strategică europenã, nu ajută.
Turcia este sau era, că nu mai știu ce să zic acum, punctul de contact al
Statelor Unite la buza Orientului. Noua administrație are însă alte planuri. Să
fie Turcia împinsă spre o triodã complexă de politică externă, în care
relațiile cu Rusia și Iran să fie privilegiate? De urmărit, desigur.
Cam atât, sper să fie utile ideile. Ne amintim ce
contează.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu