Dan LUCA – editorial în Făclia: “Ursul”

Ursul nu este doar o știre senzațională, ci testul de conviețuire al României cu natura. Despre acest subiect în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

De câțiva ani, ursul a devenit subiect recurent în presa internațională atunci când se vorbește despre România. Dacă odinioară poveștile se rezumau la imaginea pitorească a urșilor din tomberoanele din Brașov sau a puilor întâlniți pe poteci de munte, astăzi știrile au căpătat o nuanță mai apăsată: incidente pe Transfăgărășan, atacuri asupra turiștilor care voiau să hrănească ori să fotografieze animalul, tensiuni între comunități și autorități.

Nu este, însă, un fenomen izolat. În multe colțuri ale lumii, relația dintre om și fauna sălbatică ridică aceleași întrebări: cum împărțim același teritoriu și cum învățăm să conviețuim fără a transforma pericolul în tragedie?

În Botswana, șoferul întâlnește pe marginea drumului un semn simplu: „Atenție, trec elefanți!”. Și nimeni nu se aventurează pentru un selfie cu pachidermul. În Australia, șoselele sunt presărate cu panouri care avertizează asupra cangurilor, iar în zonele turistice se derulează campanii serioase despre interacțiunea cu dingo. Nu e doar o atenționare rutieră, e o cultură a conviețuirii. În Laos, maimuțele din jurul templelor sunt parte din peisaj; turiștii primesc informații clare despre cum să le abordeze și ce să evite.

Din aceste exemple transpare o idee simplă: a trăi alături de animale sălbatice nu e o improvizație, ci o strategie. Ține de educație, comunicare și reguli respectate deopotrivă de localnici și vizitatori.

Revenind la România, ursul a ajuns un simbol involuntar al acestei dileme. Cum vrem să arate conviețuirea om–urs? Alegem calea rezervatiilor naturale cu acces controlat? Vom investi în campanii de conștientizare și în infrastructură de prevenție? Sau lăsăm lucrurile să evolueze la voia întâmplării, cu riscul ca fiecare incident să devină știre de senzație?

Răspunsul nu e doar o chestiune de ecologie, ci de societate. Conviețuirea nu se rezolvă printr-o decizie de moment, ci printr-o viziune coerentă, pe termen lung. În fond, întrebarea nu este dacă putem trăi alături de urs, ci dacă vrem să învățăm să facem asta în mod responsabil.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – invitat la TVR Info: UE ca putere politică și economică

Astăzi, 27 septembrie 2025, am avut bucuria de a reveni în emisiunea „Europa mea” de la TVR Info.

 

Timp de o oră, am discutat despre principalele teme ale actualității europene: situația actuală din UE prin prisma discursului președintelui Comisiei Europene, puterea comercială a UE și războiul din Ucraina.

 

Am analizat toate aceste subiecte dintr-o perspectivă europeană, dar și cu accent pe implicațiile pentru România:

·        Statele membre vor fi presate să avanseze cooperarea în domenii de securitate și apărare, posibil să accepte mai multă integrare în aceste domenii.

·        Se deschide oportunitatea ca România să primească mai multe investiții europene în infrastructură militară și securitate cibernetică, dar și obligația de a contribui activ la crearea unei capacități europene de apărare.

·        Prezența conflictului din Ucraina și mențiunile despre presiunile rusești (ex. drone căzute în Polonia) pun România într-o zonă de importanță strategică majoră, dar și de vulnerabilitate.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – article published in Euractiv: “Beyond the Institutions: How Associations Keep Europe Connected”

In recent months, we have carried out in-depth research on the Brussels-based associative environment. Yesterday, we took a further step by launching a study on the impact of associations on European integration and policymaking. The key findings of this study were shared through an article published in Euractiv, where we highlighted the essential role associations play in shaping and strengthening the European project.

...

Global uncertainty is testing Europe, but in Brussels, thousands of associations quietly provide stability by linking voices, expertise, and solutions. 

 

Europe’s Collective Voice 

 

Individually, European countries may be modest in size — Germany, the largest, ranks only 19th globally by population — but together, the European Union exerts undeniable global influence, particularly in trade, regulation, and standard-setting. Associations reflect this same principle of unity: bringing national bodies together to speak with one stronger, European voice. 

 

Brussels: Capital of Associations 

 

Behind the visible machinery of the EU institutions and high-level negotiations lies a quieter force that shapes policy every day: nearly 3,000 associations headquartered in Brussels. 

 

For over two decades at Euractiv, we have studied how these associations evolve and seek recognition as credible, trusted sources of expertise. In early 2025, we launched a new initiative — Shaping EU Influence: Trends for Associations — to explore how they contribute to policymaking and how their role is shifting in today’s uncertain political landscape. 

 

More Than Lobbyists  

 

At a time when the EU is under pressure to prove its relevance to citizens and deliver decisive responses to economic, geopolitical, and societal challenges, associations play a role that is often overlooked. They are not just interest groups; they are bridges between institutions and society. They channel expertise, ensure representation, and connect abstract policies with the realities on the ground across Europe. 

 

Engines of Competitiveness and Innovation 

 

Associations also help power Europe’s competitiveness. By pooling sectoral know-how, coordinating cross-border cooperation, and spreading innovation, they strengthen Europe’s industrial and economic base. Many go further still, embracing a wider public mission: championing evidence-based regulation, promoting best practices, and advancing EU goals such as climate neutrality, digital sovereignty, and social inclusion. 

 

A Changing Political Landscape 

 

The environment in which associations operate is being reshaped by profound global shifts. Security and defense now dominate the agenda, spurred by the war in Ukraine and the urgent need to reduce Europe’s reliance on external powers for energy, technology, and raw materials. 

 

Economic independence is becoming a strategic priority, with new investments in research, innovation, and infrastructure aimed at making the EU more resilient to global shocks. In the digital realm, Europe is leading the way on regulation, from AI ethics to data privacy, setting standards that resonate far beyond its borders. 

 

Balancing Priorities 

 

Yet there are risks. In the race to bolster security and competitiveness, sustainability could slip down the agenda. Associations have a key role to play in preventing this trade-off, reminding policymakers that green growth and long-term prosperity are inseparable. 

 

At the same time, political currents are shifting. The rise of far-right sentiment and anti-EU narratives threaten to sideline civil society and smaller interest groups. Associations must respond with creativity and openness: building coalitions, promoting dialogue across divides, and keeping the participatory spirit of the EU alive. 

 

The Way Forward 

Europe stands at a critical juncture, facing geopolitical rivalries, economic realignments, and societal transformation. In this context, associations are not peripheral players — they are strategic partners. 

 

By fostering collaboration across borders and sectors, they help keep Europe innovative, competitive, and socially cohesive. And by amplifying diverse voices, they strengthen Europe’s democratic legitimacy. 

 

Recognizing the hidden power of associations is essential. If Europe is to remain resilient and relevant on the world stage, these quiet actors in Brussels must be seen not just as lobbyists, but as indispensable builders of the European project. 

 

---

Euractiv conducted a qualitative, non-statistical survey targeting associations—including industry federations, trade unions, chambers of commerce, NGOs, European platforms, consumer and patient organizations, and liberal professions. Invitations were sent via targeted emails, and responses were collected through an online questionnaire from 6 May to 12 June 2025, with 106 organizations participating. The technical results and interpretation of this data is now published in the study which can be accessed here. 

 

Euractiv provides media tools for associations to monitor sectoral legislative dynamics (Euractiv PRO), but also provides media products for associations to present their vision of the economic impact of the sector they represent (Economic Impact Review). Detailed explanations can be found in the study pages. For tailored solutions contact us at dan.luca@euractiv.com.  

 

Dan Luca, PhD, collaborates with universities in Belgium and Romania, where he teaches courses on EU communications. He has been part of the Euractiv team in Brussels for nearly 25 years and currently serves as Vice-President for Media Business Innovations.

 

Dan LUCA / Brussels

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Punte Fragilă”

Despre ce mai înseamnă Diaspora românească în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

--
Diaspora românească rămâne, de mai bine de trei decenii, o enigmă pe care România o privește cu un amestec de admirație, așteptări și neputință. Plecarea masivă a românilor în anii ’90 și 2000 a fost interpretată, pe rând, ca o dramă națională, o șansă economică și chiar o rezervă de identitate. Însă timpul, cum o face mereu, a schimbat regulile jocului.

Astăzi, imaginea idilică a diasporei – aceea a milioanelor de români care trimiteau lunar bani acasă și susțineau comunități întregi – s-a estompat. Remitențele sunt tot mai mici, iar progresul economic al României a redus diferențele care altădată păreau de netrecut. În multe domenii, salariile din țară sunt comparabile sau chiar mai mari decât cele ale românilor stabiliți în străinătate pe poziții modeste.

Generațiile s-au schimbat. O masă critică de români este deja născută în afara granițelor, cu identități hibride și cu o legătură afectivă mai difuză față de „țara părinților”.

Mulți dintre cei plecați se gândesc acum la întoarcere, măcar pentru o etapă de viață, atrași de siguranța unei pensii vestice cheltuite într-o Românie care, în ciuda problemelor, oferă confort și prețuri mai accesibile.

Dar poate cea mai mare enigmă nu este diaspora în sine, ci modul în care România a ales să o privească. În loc să fie gândită ca o resursă strategică – culturală, economică și politică – diaspora a rămas suspendată între retorica festivistă a politicienilor și indiferența instituțională a statului. „Frații noștri de peste hotare” sunt invocați la alegeri, dar rareori în politici publice coerente.

Astăzi, la răscruce, întrebarea nu este dacă diaspora se va clarifica – pentru că, probabil, nu o va face niciodată. Întrebarea este dacă România însăși va învăța să trăiască cu această realitate fluidă. Diaspora nu mai este doar o poveste despre bani trimiși acasă, ci despre rețele globale, despre identități multiple și despre punți culturale. A o înțelege înseamnă a renunța la iluzii. Diaspora nu va salva România și nici nu o va abandona. Ea va continua să existe, fragmentată și diversă, asemenea unei oglinzi în care România își vede atât trecutul, cât și viitorul.

Poate că nu mai avem energia să ne frământăm prea mult. Poate că înțelepciunea vine tocmai din acceptare: diaspora nu este un mister de rezolvat, ci o realitate de asumat.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Iluzia influenței”

Despre cât de influente sunt țările, în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

-----

În spațiul public românesc se vorbește adesea despre „nevoia ca România să fie influentă la nivel european”. Expresia prinde bine în discurs, dar riscă să rămână un slogan gol dacă nu este înțeleasă și asumată în profunzime. România este membră a Uniunii Europene din 2007, cu reprezentare politică și administrativă, cu drepturi și obligații clare. Însă simpla apartenență formală nu echivalează cu influența. Influența nu se măsoară în câte voturi avem în Parlamentul European sau în faptul că deținem un comisar, ci în capacitatea de a propune politici, de a construi alianțe și de a orienta deciziile într-o direcție favorabilă intereselor noastre.

Adevărata problemă începe acasă. O administrație pregătită să înțeleagă și să negocieze politici sectoriale este esențială, iar România se confruntă încă cu un deficit semnificativ de expertiză. Nu suntem singurii, dar decalajul se vede atunci când trebuie să articulăm o poziție solidă în dosare complexe, de la energie la digitalizare sau securitate. Mai mult, influența nu vine doar din administrație, ci și din implicarea mediului privat și a societății civile. Țările care contează în Europa trimit la Bruxelles nu doar funcționari, ci și idei, know-how și capacitatea de a modela dezbateri. România rămâne deocamdată reactivă, limitată la a aplica reguli sau a absorbi fonduri, fără a dicta direcții.

Ceea ce lipsește cel mai mult este o viziune pe termen lung. Statele cu influență reală au un proiect de țară care se extinde pe decenii și care se exprimă printr-o agendă europeană coerentă. Germania a impus integrarea economică, Franța a promovat apărarea comună, Polonia și-a construit un rol în securitatea regională. România nu a reușit să definească ce vrea să fie în Europa în următorii 20 sau 30 de ani și, în lipsa acestei clarități, contribuția noastră la proiectul european se reduce la gestionarea prezentului. Beneficiile pe care le avem – libera circulație, accesul la fonduri, dreptul de a munci și studia oriunde în Uniune – sunt drepturi ale tuturor membrilor. Ele nu reprezintă influență, ci consecințe firești ale statutului nostru.

A fi influent în Europa înseamnă altceva: să ai capacitatea de a-ți impune prioritățile în agenda comună, să știi să formezi coaliții, să oferi expertiză și leadership, să legi interesul național de binele european. Pentru aceasta, e nevoie de o administrație competentă, de o clasă politică conectată la dinamica europeană, de o economie capabilă să genereze idei și să se implice în marile transformări.

Dacă vrem ca România să fie influentă, trebuie să încetăm să confundăm influența cu simpla prezență sau cu beneficiile de membru. Influența nu se declară, se construiește pas cu pas, prin viziune, consistență și capacitate de a negocia. Altfel, rămânem doar la nivelul lozincilor frumos ambalate, dar fără conținut real.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “Cum mențin asociațiile Europa conectată”

Astăzi, în Ziarul Financiar, am explicat de ce proiectul european are un aliat puternic.

 

---

 

Europa traversează una dintre cele mai turbulente perioade din istoria sa recentă. Incertitudinea globală – amplificată de războiul din Ucraina, tensiunile geopolitice, șocurile economice și transformările accelerate din societate – pune Uniunea Europeană la încercare. În timp ce instituțiile de la Bruxelles și capitalele naționale negociază soluții de anvergură, există o forță discretă, dar decisivă, care menține coeziunea și relevanța proiectului european: rețeaua vastă de asociații care își au sediul în capitala Europei. Aproape 3.000 de astfel de organizații, reprezentând sectoare diverse, de la industrie și mediu, până la digital, sănătate sau educație, formează un țesut social și instituțional ce consolidează Europa din interior.

                                            

 

Puterea unității dincolo de state

 

Privită individual, fiecare țară europeană are o pondere relativ modestă pe scena mondială. Germania, cea mai mare dintre ele, abia se situează pe locul 19 la nivel global după populație. Însă, unite în cadrul Uniunii, statele membre exercită o influență incontestabilă: reglementează piețe, stabilesc standarde care se propagă la nivel global, negociază tratate comerciale și promovează valori democratice.

 

Asociațiile europene reflectă aceeași logică. Ele reunesc organizații naționale și sectoriale, creând o voce comună mai puternică și mai ascultată. În loc ca fiecare actor să se lupte pentru atenție pe cont propriu, aceste structuri colective aduc expertiză consolidată și perspective coordonate în fața instituțiilor europene. Prin urmare, ele fac ceea ce face și Uniunea însăși: transformă fragmentarea în forță.

 

 

Legătura invizibilă dintre instituții și cetățeni

 

Când vorbim despre UE, dezbaterea publică se concentrează adesea pe deciziile Parlamentului European, pe compromisurile din Consiliu sau pe inițiativele Comisiei. Dar în spatele acestui mecanism vizibil se desfășoară o activitate mai tăcută, dar nu mai puțin importantă: munca asociațiilor.

 

Aceste organizații funcționează ca punți între instituțiile de la Bruxelles și realitățile din teren. Ele aduc expertiza direct din sectoarele pe care le reprezintă, traducând politicile abstracte în recomandări aplicabile și adaptate. În același timp, transmit înapoi către cetățeni și companii mesajele și reglementările adoptate, facilitând înțelegerea și aplicarea acestora.

 

Astfel, asociațiile nu sunt simple grupuri de interese, cum sunt adesea percepute. Ele reprezintă o verigă esențială a democrației participative europene, oferind canale prin care vocea societății civile, a mediului de afaceri și a organizațiilor profesionale poate ajunge la factorii de decizie.

 

 

Motor al competitivității și inovației

 

Europa are nevoie, mai mult ca oricând, de o economie competitivă, inovatoare și rezilientă. Iar aici asociațiile joacă un rol central. Prin punerea în comun a know-how-ului sectorial și prin facilitarea cooperării transfrontaliere, acestea stimulează inovarea și transferul de bune practici. Ele creează rețele de colaborare care depășesc granițele naționale și accelerează adaptarea la schimbări tehnologice sau de piață.

 

Mai mult decât atât, multe dintre aceste organizații își asumă o misiune publică mai largă. Ele nu doar apără interese economice, ci și promovează reglementări bazate pe dovezi, contribuie la formarea de standarde comune și sprijină obiectivele majore ale UE: neutralitatea climatică, tranziția digitală, incluziunea socială. Prin activitatea lor, asociațiile nu doar reflectă politicile europene, ci le modelează activ, conferindu-le legitimitate și aplicabilitate.

 

 

Provocările unei lumi în schimbare

 

Mediul în care operează aceste organizații se schimbă rapid. Războiul din Ucraina a readus securitatea și apărarea în prim-planul agendei europene. De asemenea, a arătat dependența vulnerabilă a Europei de surse externe de energie, tehnologie sau materii prime. Răspunsul UE a fost să își redefinească prioritățile strategice: independența economică, investiții masive în infrastructură, cercetare și inovare, consolidarea rezilienței interne.

 

În acest context, asociațiile joacă un rol crucial. Ele ajută sectoarele să se adapteze, să își diversifice resursele, să găsească parteneri și să contribuie la obiectivele comune. De exemplu, în domeniul digital, Europa a devenit lider global în stabilirea de reglementări, de la protecția datelor până la etica inteligenței artificiale. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără expertiza și dialogul constant între instituții și organizațiile profesionale sau industriale reunite în asociații.

 

 

Riscul uitării sustenabilității

 

Totuși, există și riscuri. Într-o cursă intensă pentru securitate și competitivitate, sustenabilitatea riscă să treacă pe plan secund. În realitate, cele două dimensiuni nu pot fi separate: o economie sigură și competitivă trebuie să fie și sustenabilă, altfel prosperitatea va fi doar temporară.

 

Asociațiile au responsabilitatea de a reaminti constant acest adevăr decidenților politici. Ele trebuie să arate, cu date și exemple, că tranziția verde nu este o frână pentru competitivitate, ci o condiție pentru reziliența pe termen lung. Numai așa Europa poate rămâne un lider global, respectat nu doar pentru puterea sa economică, ci și pentru angajamentele sale etice și sociale.

 

 

Presiuni politice și amenințarea fragmentării

 

Pe lângă provocările externe, UE se confruntă și cu tensiuni interne. Creșterea extremismului și a euroscepticismului, amplificată de polarizarea socială și de narațiunile populiste, riscă să submineze încrederea în instituții și să marginalizeze vocea societății civile.

 

Asociațiile sunt chemate să răspundă prin deschidere și creativitate. Ele trebuie să construiască coaliții largi, să promoveze dialogul peste granițele politice și ideologice, să arate că Europa nu este un proiect tehnocratic impus de sus, ci o construcție participativă, care se hrănește din diversitatea vocilor sale. Într-o epocă de fragmentare, rolul lor de liant devine mai valoros ca oricând.

 

 

Parteneri strategici ai proiectului european

 

Europa se află, fără îndoială, într-un moment critic. Rivalitățile geopolitice, realinierile economice, tranzițiile tehnologice și transformările sociale cer un răspuns coerent și solidar. În această ecuație, asociațiile europene nu sunt actori de fundal. Ele sunt parteneri strategici, fără de care arhitectura europeană ar fi mai fragilă și mai puțin legitimă.

 

Prin promovarea colaborării transfrontaliere și transsectoriale, aceste organizații consolidează inovarea și competitivitatea Europei. Prin conectarea politicilor la realitățile de pe teren, sporesc eficiența și aplicabilitatea deciziilor. Prin amplificarea vocilor diverse, întăresc legitimitatea democratică a Uniunii.

 

Recunoașterea rolului lor nu este doar o chestiune de politețe instituțională, ci o condiție pentru succesul proiectului european. Dacă Europa dorește să rămână relevantă și rezistentă într-o lume aflată în schimbare accelerată, trebuie să vadă în aceste asociații nu doar lobbyiști, ci constructori indispensabili ai unității și coeziunii sale.

 

Dan LUCA este expert în afaceri europene şi comunicare strategică. Colaborează cu universități din Belgia și România, unde predă cursuri despre asociaţiile europene.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Curajul”

Am dedicat editorialul de astăzi din Făclia celor 18 ani de când am lansat blogul Casei Europei.

 

----

Am descoperit, de multă vreme, că a comunica public nu e doar un gest de vizibilitate, ci un act de asumare. Atunci când alegi să îți formulezi o opinie și să o împărtășești cu ceilalți, te expui inevitabil. Poți fi aplaudat sau contestat, poți fi înțeles sau criticat. Dar, dincolo de emoțiile amestecate, această expunere construiește ceva mai valoros: încrederea.

Publicul nu te crede pentru că ești perfect, ci pentru că ești autentic. Când vorbești despre lucruri pe care le cunoști și le stăpânești, când pui pe masă experiența și nu doar teoretizarea, atunci mesajul tău capătă greutate. Comunicarea publică cere curaj nu fiindcă ar presupune mereu confruntări spectaculoase, ci pentru că presupune vulnerabilitate. Iar vulnerabilitatea, paradoxal, este cea care consolidează credibilitatea.

Astăzi, trăim într-o lume unde fiecare dintre noi are potențialul de a fi „influencer”. Cuvântul a devenit aproape un clișeu, dar realitatea este că fiecare mesaj, fiecare postare, fiecare articol lăsat pe internet lasă urme. Ele pot inspira, pot forma opinii, pot deschide sau închide uși. Am învățat asta pe propria piele, începând din anii ’90, când primele mele intervenții publice au apărut în presa locală clujeană, cu ocazia conferinței Asociației Studenților Europeni de la Budapesta, în toamna lui 1993. Mai apoi, corespondențele de la Bruxelles pentru „Făclia”, încă din primăvara lui 1997, m-au învățat ce înseamnă să ai responsabilitatea cuvântului scris pentru o comunitate întreagă.

Au urmat alte experiențe. Blogul pe care l-am lansat acum 18 ani – „Casa Europei” – a fost o platformă unde am adunat idei, opinii, dezbateri. La televiziunea românească, de câte ori am fost solicitat, am ales să răspund. Și nu pentru că ar fi fost simplu sau confortabil, ci pentru că mi-am dat seama că tăcerea este, uneori, mai riscantă decât cuvântul rostit. Dacă ai ceva de spus și alegi să nu spui, ratezi șansa de a construi punți.

Trăim într-o epocă în care imaginea publică a devenit o formă de capital. Politica, de pildă, este adesea definită ca o „vânzare de imagini”. Însă nu doar politicienii își joacă destinul prin comunicare. Oricine are astăzi un profil online, iar acel profil poate influența acceptarea în anumite cercuri, oportunitățile profesionale, chiar și modul în care ești perceput ca lider sau partener de proiect. Ceea ce scrie Google despre tine – sau ce poate povesti un ChatGPT despre prezența ta publică – devine parte din identitatea ta. De aceea, e nevoie nu doar de curaj, ci și de luciditate: să îți monitorizezi imaginea, să vezi ce s-a scris, să ai grijă ce lași în urmă.

Eu am ales să fiu deschis încă de la început. Să împărtășesc experiențe, cunoștințe, idei. Nu doar pentru mine, ci pentru că am crezut și cred în puterea comunității. Comunicarea publică nu este un drum pe care îl parcurgi singur. Ea este un dialog permanent cu ceilalți, un schimb de încredere și responsabilitate. Și, dacă e să fiu sincer, nu am considerat niciodată că acest drum s-a încheiat. Fiecare editorial, fiecare apariție, fiecare intervenție adaugă o nouă filă în această poveste.

Curajul de a comunica public nu înseamnă doar a vorbi tare, ci a vorbi clar și sincer. Înseamnă să îți păstrezi coerența, să îți asumi greșelile și să rămâi fidel valorilor tale. E un exercițiu de lungă durată, care te învață că vocea ta nu este doar a ta, ci devine, inevitabil, parte dintr-un cor mai larg al comunității. Iar atunci când reușești să fii prezent în acest cor cu autenticitate, descoperi că nu doar îți comunici opiniile, ci și construiești, pas cu pas, o punte de încredere care poate dura o viață.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA - editorial în Fãclia: “Australia”

Nu am putut rezista tentației și am dedicat editorialul de astăzi Australiei...

 

----
Când spui „Australia”, mulți își imaginează plaje aurii, Opera din Sydney și canguri săltăreți. Puțini însă înțeleg ce înseamnă cu adevărat să ajungi acolo din Europa: aproape o zi întreagă în avion, o călătorie în care traversezi fusuri orare, anotimpuri și, într-un fel, o altă lume. Merită? După ce am ajuns pe al șaselea continent al meu, răspunsul este un „da” fără ezitare.

Australia nu este doar o destinație turistică, ci o experiență care îți resetează reperele. De la păduri ce par rupte din epoca dinozaurilor la metropole futuriste ce se oglindesc în ape albastre, fiecare loc te provoacă să vezi lumea altfel. Pădurea Daintree, cu cei peste 180 de milioane de ani ai săi, este mai bătrână decât dinozaurii și mai veche decât Amazonul. În frunzișul său trăiesc specii care nu s-au schimbat de milioane de ani, iar întâlnirea cu cazuarul – pasărea gigantică și neîmblânzită, considerată cea mai periculoasă din lume – îți amintește că aici, omul nu este stăpân.

Pe insula Whitsunday, plaja Whitehaven te orbește cu nisipul alb și îți taie respirația cu apele turcoaz. Marea Barieră de Corali, la câțiva pași distanță, îți dezvăluie un univers subacvatic de o frumusețe ireală. Fraser Island, redenumită oficial K’gari în onoarea tradiției aborigene, uimește prin pădurile tropicale care cresc direct pe nisip – un miracol al naturii.

Brisbane, cu aerul său de „Manhattan exotic”, pulsează de energie și expansiune, în timp ce Sydney îmbină perfect vibrația relaxată a Bondi Beach cu monumentalitatea Operei și a Harbour Bridge-ului. Melbourne, rivalul său etern, își arată latura boemă și oferă priveliști amețitoare de la Skydeck, iar Canberra, capitala născută dintr-un compromis istoric, dovedește că și un oraș planificat de la zero poate deveni simbol național.

Astăzi, 95% dintre cei 27 de milioane de australieni trăiesc pe coastă, lăsând interiorul vast aproape neatins. Economia este solidă, dar diferită de cea a altor membri G20, bazându-se mai mult pe resurse naturale și agricultură decât pe manufactură. Deși industria auto locală a dispărut în 2017, drumurile sunt pline de SUV-uri și „ute-uri” robuste. În ultimii ani, numele aborigene au revenit în prim-plan: Narrm pentru Melbourne, Warrane pentru Sydney, Meeanjin pentru Brisbane – o recunoaștere a unei istorii milenare.

 
Aici fauna este parte din viața cotidiană. Canguri la marginea drumului, koala adormiți în eucalipți, dingo, crocodili, papagali exotici, balene și broaște țestoase – toate acestea alcătuiesc un spectacol imposibil de reprodus. Orașele par să respire în același ritm cu oceanul, iar viața urbană se împletește firesc cu natura.

Australia nu este un loc pe care îl „bifezi” pe o listă. Este o aventură care te schimbă, te învață că tradițiile pot fi readuse la viață, că diversitatea poate fi echilibru și că drumul lung până aici nu este un obstacol, ci o parte esențială din poveste.

 

Dan LUCA / Bruxelles