Locuințele accesibile, nouă urgență pe agenda europeană. Despre acest subiect în articolul pe care l-am semnat astăzi în Ziarul Financiar.
---
Într-o Europă aflată la intersecția mai multor crize –
inflație, presiune urbană, migrație, transformare a pieței muncii – tema
locuințelor accesibile s-a transformat dintr-o dezbatere socială într-un
subiect strategic de prim rang. Nu mai este vorba doar despre prețuri la
apartamente sau nivelul chiriilor, ci despre însăși sustenabilitatea modelului
economic european. A locui decent a devenit un indicator al competitivității,
iar lipsa locuințelor accesibile riscă să devină un factor structural de
dezechilibru economic.
Pentru tinerii europeni, mai ales cei care trăiesc în
marile capitale, o garsonieră poate consuma peste jumătate din salariul mediu.
În multe orașe, clasa de mijloc dispare din centrele urbane, împinsă către
periferii sau chiar în afara zonelor metropolitane. În același timp, firmele
din construcții, transport sau servicii se confruntă cu o lipsă tot mai acută
de forță de muncă locală, tocmai din cauza costurilor de locuire. Această
spirală a devenit o problemă economică sistemică: acolo unde oamenii nu pot
trăi, economia nu mai poate crește.
Paradoxul este că Uniunea Europeană nu are competență
directă în domeniul locuinţelor.
Politicile de locuințe sunt, conform tratatelor, responsabilitatea exclusivă a
statelor membre. Cu toate acestea, Bruxellesul a demonstrat deja că poate
modela comportamente și politici fără a dicta reglementări. Exact cum programul
Erasmus a schimbat în profunzime sistemele educaționale și mobilitatea
tinerilor europeni, un cadru financiar inteligent poate produce efecte similare
în domeniul locuinţelor.
Sub conducerea Ursulei von der Leyen, Comisia Europeană a început să trateze
accesul la locuințe ca pe o dimensiune esențială a competitivității europene.
În centrul acestei noi paradigme se află ideea că
locuințele nu sunt doar o problemă socială, ci și una de productivitate. O
economie bazată pe inovare și pe mobilitatea forței de muncă are nevoie de
stabilitate locativă. Angajații care nu pot trăi aproape de locul de muncă,
tinerii care nu își pot permite o chirie rezonabilă, familiile care trăiesc în
nesiguranță rezidențială – toate acestea afectează direct performanța
economică. Fără o piață a locuințelor funcțională, Europa riscă să piardă teren
în competiția globală pentru talente.
De aici și interesul crescând pentru un nou mecanism de
finanțare europeană: Fondul European pentru Competitivitate, evaluat la peste
400 de miliarde de euro. Dacă în trecut fondurile structurale și de coeziune
erau orientate aproape exclusiv către infrastructura fizică sau digitală, noul
fond se pare cã urmărește să includă și infrastructura socială – iar locuințele
accesibile sunt văzute tot mai clar ca o componentă strategică a acesteia.
Ideea de bază este simplă: fără locuințe adecvate și accesibile, nu există
forță de muncă stabilă, iar fără forță de muncă stabilă nu există
competitivitate economică.
Modelul de implementare se conturează în jurul unei
logici deja testate de alte programe europene, precum SAFE, fondul european
pentru apărare. În practică, Comisia Europeană stabilește cadrul general și
pune la dispoziție resursele financiare, iar statele membre decid cum le
folosesc la nivel național. Fondurile vor fi distribuite proporțional între
cele 27 de țări membre, însă activarea efectivă va depinde de capacitatea
fiecărui stat de a mobiliza proiecte concrete, fezabile și conforme cu regulile
europene. Aici intervine componenta privată: guvernele vor putea garanta
proiecte derulate de companii, consorții de dezvoltatori, fonduri de investiții
imobiliare, cooperative de locuințe sau parteneriate public-private.
Pentru mediul de afaceri, miza este semnificativă. Noul
cadru poate deschide o piață de investiții de ordinul zecilor de miliarde de
euro, cu beneficii multiple: acces la finanțări europene nerambursabile sau
parțial rambursabile, garanții guvernamentale pentru credite comerciale,
stimulente fiscale pentru construcții verzi și proiecte sociale, dar și o
cerere stabilă pe termen lung. Sectorul imobiliar european, dominat în ultimele
două decenii de speculație și randamente rapide, are șansa de a se reorienta
către investiții sustenabile și pe termen lung, cu impact social real.
Dezvoltatorii și investitorii care vor înțelege rapid
logica acestui nou val de finanțare vor fi primii care vor beneficia. În
special, proiectele de reconversie urbană – transformarea clădirilor vechi,
neutilizate sau industriale în locuințe eficiente energetic – se aliniază
perfect cu obiectivele Pactului Verde European. În plus, sistemele de locuire
cooperativă, modelele de închiriere cu garanții publice sau investițiile în
cartiere mixte (unde locuințele subvenționate coexistă cu cele de piață liberă)
vor fi tot mai atractive pentru fondurile ESG, interesate de impact social
măsurabil.
Pentru companii, locuințele accesibile devin și o
oportunitate strategică de resurse umane. În orașe precum München, Amsterdam
sau Copenhaga, companiile mari construiesc deja locuințe pentru propriii
angajați sau investesc în parteneriate cu municipalitățile. Modelul ar putea
deveni norma și în Europa Centrală și de Est, acolo unde costul locuirii a
început să afecteze mobilitatea forței de muncă. În lipsa unor soluții de
locuire accesibilă, multe companii se confruntă cu o „criză invizibilă”:
salarii competitive pe hârtie, dar imposibilitatea de a atrage oameni dispuși
să se mute.
De aceea, tema locuințelor accesibile nu mai poate fi
tratată izolat. Ea se află la intersecția dintre politicile de ocupare,
digitalizare, tranziție verde și coeziune socială. Europa care va reuși să
conecteze aceste domenii va fi și cea care va câștiga cursa competitivității
globale. Este o transformare de mentalitate: dinspre ideea de „ajutor social”
către un concept de „infrastructură economică a locuirii”.
În anii următori, vom vedea probabil o nouă generație de
scheme naționale care canalizează bani europeni către construcția de locuințe
publice, renovarea spațiilor degradate și sprijinirea cooperativelor urbane. Se
va contura o piață mixtă, în care statul garantează accesul la finanțare, iar
mediul privat livrează proiecte concrete, sustenabile și eficiente.
Pentru mediul de afaceri, mesajul este clar: locuirea
devine parte din lanțul de competitivitate. Firmele care vor ignora această
transformare vor fi, inevitabil, penalizate de costuri mai mari cu resursa
umană și de o mobilitate tot mai redusă a angajaților. Cele care vor înțelege
însă logica noului cadru financiar european vor avea acces nu doar la fonduri,
ci și la o poziționare strategică într-o economie europeană în reconstrucție.
Criza locuințelor nu mai este o chestiune periferică.
Este o criză a modelului de dezvoltare european. Europa care va reuși să
transforme solidaritatea în investiție, care va vedea în locuințe o
infrastructură de productivitate și nu doar o cheltuială bugetară, va fi cea
care va rămâne competitivă și atractivă. Locuințele nu sunt doar ziduri și
acoperișuri; sunt fundația unei economii care vrea să rămână vie, echitabilă și
umană.
Dan Luca este expert în afaceri europene şi
comunicare strategică, derulându-şi activitatea în
Bruxelles încă din 1997.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu