Schimbarea nu vine mereu de sus, ci din curajul celor care refuză tăcerea. Uneori, o idee are nevoie de ani — alteori, de o generație. Despre acest subiect în editorialul semnat astăzi în Făclia.
---
Trăim într-o epocă în care pare că totul se rezumă la idei. Idei bune, idei
rele, idei virale. Le aruncăm în spațiul public cu speranța – sinceră sau
vanitoasă – că ele vor mișca ceva, că vor aprinde o scânteie, că vor genera o
schimbare. Dar câți dintre cei care scriu articole, apar la televizor sau își
exprimă opiniile în mediul online cred cu adevărat că simpla rostire a unei
idei poate schimba lumea?
Realitatea e mult mai complicată. Într-o societate saturată de opinii, unde
fiecare are ceva de spus și prea puțini au răbdarea să asculte, o idee bună e
adesea doar o picătură într-un ocean de zgomot. Poți formula o analiză lucidă,
poți propune o soluție elegantă, poți chiar să o împachetezi frumos în cuvinte
memorabile – și totuși, să nu se întâmple nimic. Niciun ecou, nicio dezbatere,
nicio consecință.
Mulți cred că ideile, odată lansate, se vor infiltra în sistem, vor fi
preluate, discutate și puse în practică. Utopic, așa ar trebui să funcționeze o
societate matură: un mecanism care filtrează gândurile bune și le transformă în
politici publice, în decizii coerente, în pași concreți. Dar, în realitate,
sistemul e mai degrabă o mare inerțială, o structură care înghite idei și le
digeră lent, până la uitare.
Unii spun că politicienii, din oportunism, preiau ideile bune – doar pentru a
le capitaliza electoral. Ar fi chiar o formă de progres, dacă ar face-o
consecvent. Dar, de cele mai multe ori, vedem contrariul: discursuri frumos
împodobite cu „viziuni” și „strategii”, fără ca acestea să treacă proba
acțiunii.
Și atunci, merită să ne frământăm? Să pierdem nopți formulând concepte și
soluții, doar pentru ca ele să se risipească în aerul cald al indiferenței?
Poate că da. Pentru că, dincolo de rezultate, a gândi și a vorbi responsabil
rămâne un act de igienă intelectuală. Poate că ideile nu schimbă lumea peste
noapte, dar o mențin vie. O societate care încetează să producă idei devine una
care nu mai speră.
Schimbarea nu vine întotdeauna din vârful puterii, ci din insistența celor care
refuză tăcerea. Uneori, o idee are nevoie de ani ca să-și găsească ecoul,
alteori, de o generație întreagă. Dar fără acea primă voce care a avut curajul
să o spună, nimic nu începe.
Așadar, poate că nu fiecare articol, fiecare emisiune sau fiecare postare va
schimba lumea. Dar fiecare idee spusă cu sens și bună-credință contribuie la
oxigenul unei societăți sufocate de zgomot. Și poate, într-o zi, una dintre ele
– cine știe care – va prinde rădăcini.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu