Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: SOCIETATEA INFORMATIONALA (2)

Recent prezentam principalii actorii europeni activi în ceea ce numim “societatea informaţională”, începând cu federaţiile “industriale mari”.

În acest mesaj voi încerca să identific federaţiile industriale mici sau de nişă din această politică sectorială. În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.

AeA Europe
(fără membru în România)

AECOP - The European Association for the Protection of Encrypted Works and Services
(fără membru în România)

AFCEA Europe – Asociaţia pentru Comunicaţii, Electronică, Sisteme Informaţionale şi Inteligenţă Profesională
(AFCEA-ROMÂNIA - Asociaţia de Electronică, Comunicaţii şi Sisteme Informaţionale pentru Forţele Armate)

AIE – Asociaţia Europeană a Furnizorilor de Electricitate
(fără membru în România)

CETIC – Centru de Excelenţă în Tehnologii Informaţionale
(fără membru în România)

CISAC – Confederaţia Internaţională a Uniunilor Autorilor şi Compozitorilor
(UCMR-ADA - Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Asociaţia pentru Drepturile de Autor)

COMPTIA – Asociaţia Industriei de Tehnologie a Computerelor
(fără membru în România)

CSIA – Alianţa Industriei de Securitate Cibernetică
(fără membru în România)

EARTO – Asociaţia Europeană a Organizaţiilor de Cercetare şi Tehnologie
(CNCSIS - Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior şi INCDTP - Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie)

ECSDA - European Central Securities Depositories Association
(fără membru în România)

EMCITA – Asociaţia Europeană de Media, Comunicare şi IT
(fără membru în România)

Asociaţia Europeană de Software
(fără membru în România)

ETIS – Asociaţia de IT Global pentru Telecomunicaţii
(fără membru în România)

GESAC - Gruparea Europeană a Societăţilor Autorilor şi Compozitorilor
(fără membru în România)

ISFE – Federaţia Europeană de Software Interactive
(fără membru în România)

Suntem fascinaţi de toate inovaţiile care ne-ar putea uşura munca şi ne-ar face să ne simţim mult mai siguri pe noi, ca utilizatori de echipamente şi tehnologii avansate.

Deşi la nivel european avem câteva organizaţii care “apară” interesele acestui sector, se pare că în România nu se conştientizează încă importanţa Bruxelles-ului.

O mai bună relaţionare cu organizaţiile similare din statele membre UE, ne-ar facilita accesul la oportunităţile şi avantajele puse la dispoziţie pentru dezvoltarea acestui sector. Ar fi păcat să nu învăţăm să profităm de acest lucru.

Dan LUCA / Bruxelles

Reforma academică la nivel european...

Reforma sistemele educaţionale europene se realizează fără prea mult zgomot, o eficienţă academică demnă de invidiat de alte sectoare comunitare. Declaraţia de la Bologna, semnată în 1999, punea bazele Spaţiului European pentru Învăţământul Superior. Astfel s-a demarat un întreg proces de armonizare a sistemelor de învăţământ superior la nivel european. Mulţi ziceau că de fapt nu era numai o adapare la structura europeană, ci era o tendinţă normală a educaţiei în contextul globalizării.

Încă din 1998, eram la curent cu ceea ce avea să se întâmple. Au trecut mai bine de 10 ani de când, prin intermediul Asociaţiei Studenţilor Europeni, salutam iniţiativa Miniştrilor Educaţiei din Franţa, Marea Britanie, Germania şi Italia de a demara reforma universitară la nivel european.

În completarea Declaraţiei de la Bologna, care structurează învăţământul superior pe trei piloni principali - facultate, masterat, doctorat, unul dintre obiectivele principale ale Strategiei de la Lisabona era “învăţarea pe toată durata vieţii”, pentru realizarea creşterii economice şi a locurilor de muncă. Acest lucru implică şi perfecţionarea tinerilor absolvenţi, atât la locul de muncă, cât şi prin programe prin care aceştia să reuşească să acumuleze experienţa atât de mult solicitată şi de necesară în activitatea profesională cotidiană.

Dacă la nivel universitar se întâmplă ceva real, iar ţinta 2010 pare reală, la nivelul programelor comunitare în domeniul educaţional şi de tineret, din păcate, mai avem încă de aşteptat...

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: SOCIETATEA INFORMATIONALA (1)

Până acum am prezentat grupurile de interes din Bruxelles-ul european din politica energetică, mediu înconjurător, transporturi, sănătate şi finanţe.

Prezint azi actorii europeni activi în ceea ce numim “societatea informaţională”, începând cu federaţiile “industriale mari”. În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.

ACT - Asociaţia Televiziunilor Comerciale din Europa
(fără membru în România)

AER - Asociaţia Europeană a Radiourilor
(ARCA - Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale)

BSA - Business Software Alliance
(BSA ROMÂNIA)

Cable Europe - The European Cable Communications Association
(fără membru în România)

EBU - European Broadcasting Union
(SRR - Societatea Română de Radiodifuziune)

ECTA - European Competitive Telecommunications Association
(fără membru în România)

EGTA - European Group of Television Advertising
(TVR - Televiziunea Română)

EICTA – Asociaţia Europeană a Societăţilor din Industria Tehnologiei Informaţiei şi a Comunicaţiilor
(fără membru în România)

EMO - European Music Office
(fără membru în România)

ETNO – Asociaţia Europeană a Operatorilor în Telecomunicaţii
(Romtelecom)

GSM Europe
(Orange România şi Vodafone România)

IFPI - representing the recording industry
(fără membru în România)

În ceea ce priveşte dezvoltarea României în domeniul informaţional, suntem cu toţii conştienţi de progresele pe care le-am facut în ultimii ani, deşi nu suntem foarte bine reprezentaţi pe planul comunitar.

Am depăşit momentul monopolului televiziunii naţionale, a operatorului de telefonie fixă, şi putem afirma că oferta furnizorilor de servicii de telefonie mobilă şi internet este generată, conform regulilor capitaliste, în urma jocului pieţei.

În clasamentul ţărilor europene, stăm totuşi prost la capitolul dezvoltării şi dotării cu echipamente IT, deşi există o dezvoltare destul de accelerată atât în cazul utilizatorilor domestici, cât şi a persoanelor juridice.

Dan LUCA / Bruxelles

De ce un nou NU în Irlanda?

De 11 ani lucrez în Bruxelles-ul european, dar încerc să fiu, cât mai mult posibil, racordat la realitatea europeană din afara capitalei Europei. Realizez conexiunea cu România prin EurActiv România, un adevărat exerciţiu de localizare (nu traducere) a informaţiei europene pe structura românească, prin intermediul Casei Europei, cu Clujul, cu lumea academică prin cursurile pe care le ţin la Bucureşti, Gorizia şi Bruxelles, cu românii din Bruxelles prin intermediul Clubului “România-UE” Bruxelles. Activitatea mea este pe axul principal Bruxelles – România, şi tot ce ţine în principiu de “comunicarea UE”.

Am prezentat toate acestea pentru a sublinia că îmi pasă foarte mult cum s-a votat acum câteva zile în Irlanda la referendum, că nu sunt un eurosceptic, dar nici un “îndoctrinat” de “limbajul de lemn de la Bruxelles”. Eram tânar la NU-ul danez din 1992, iar în 2001 la primul NU irlandez am fost luat şi eu de val, fiind şocat de impact. Ce au decis francezii şi olandezii în 2005 a venit ca o confirmare a realităţii de la Bruxelles. Iar acum momentul 2008 împinge din nou sistemul comunitar în criza de identitate.

Cu o zi înaintea referendumului irlandez moderam o dezbatere cu 60 de ziarişti, şi cu reprezentanţi de la instituţiile europene. Am început provocativ atunci – e bine să provoci pentru a trezi interesul în UE – citând din Jackie Davis, primul redactor sef (în 1995) de la European Voice: Uniunea Europeană are nevoie de lideri adevăraţi pe care cetăţenii să îi recunoască. UE şi presa are o problemă în a “vinde” personalităţi care nu au notorietate pan-europeană. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi acum. Cine poate să îmi zică numele comisarului (deci un fel de ministru european) de la sănătate? Vă puteţi imagina poza doamnei din Cipru pe prima pagină în România, în presa mare? E motivat suficient cetăţeanul român să cumpere acel ziar fiind atras de politicianul european? Nu puteţi să vă imaginaţi ce teorie (corecţie chiar!) am ascultat de la un panelist - cum că noi nu avem nevoie de lideri europeni, că la noi avem o “grămadă” de lideri şi că nu contează că avem teoretic vreo 3 “feţe” care ne conduc, venind de la Parlament, Comisie sau Preşedenţia ţării (rotativă şi aceasta).

Eu cred că aici se joacă “cartea” comunicării către cetăţenii europeni, asta desigur dacă trecem de la turaţia “Europă a elitelor” la “Europa cetăţenilor”. Nimeni nu neagă faptul că UE nu este o construcţie inteligentă care a oprit “măcelăria europeană” din secolul trecut, care a adus dezvoltarea, chiar şi a “săracilor” irlandezi.

Dar hai să nu ne mai îmbătăm cu apă rece. Acum câteva luni scriam că ştim numele preşedintelui american mai bine ca pe cel al nostru, al europenilor. Admiram de asemenea campania pentru alegerea noului preşedinte şi îi invidiam pe americani pentru că au un sistem în care cei care vor să aibă puterea luptă pentru ea. Prea mulţi, la nivel comunitar, cred că puterea li se cuvine fiindcă au făcut multe pentru ţara lor şi pentru că sunt cunoscuţi de politicienii Europei. Vă mai amintiţi cum a fost ales preşedintele Comisiei Europene, Barroso? Să vă aduc aminte - după alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2004, au început să circule în presă tot felul de nume. Şi brusc, ne-am trezit că prim-ministrul portughez este preşedintele Comisiei Europene. Nu tu campanie pentru alegerile din Parlamentul European, nu tu coaliţii politice pan-europene. Că apoi Parlamentul European a dat votul echipei Barroso şi într-un fel zicem că a fost ales de cetăţeni fiindcă europarlamentarii îi reprezintă pe ei, hai să fim serioşi! Aşa se alege liderul unui mecanism care “generează” 70% din legislaţia naţională?

Nu spun că actualii lideri, inclusiv preşedintele Barroso, nu sunt buni şi că nu au o activitate demnă de poziţia pe care o ocupă. Vreau să le iau chiar apărarea. Dar daţi-le puterea politică acestor lideri! Că din expresii de genul “Trebuie să fim foarte atenţi cu opinia tuturor ţărilor şi familiilor politice” sau că “Totul se poate interpreta de nu ştiu ce lideri” nu mai ieşim. Blocăm un sistem, repet, bun ca idee de bază, în echilibristica politică sau în jonglerii de-a democraţia. E bine să avem alegeri adevărate sau referendumuri pan-europene, atât din punct de vedere intern, cât şi extern. Îmi amintesc o conferinţă de presă de la Bruxelles, pe undeva prin 2002, a preşedintelui american Bush şi a preşedintelui Comisiei din acea vreme, Romano Prodi. Când un ziarist i s-a adresat d-lui Prodi cu “domnule preşedinte”, George Bush a reacţionat: el nu e preşedinte şi există o diferenţă între noi ca preşedinţi. Eu am luptat şi am ieşit învingător din campania pentru locul de la Casa Albă, domnul Prodi a fost numit unde este acum.

Hai să intrăm pe acest document, respins de irlandezi, Tratatul de la Lisabona, şi să vedem ce aducea nou din punct de vedere al “liderului european”. Apare încă o “inginerie de sistem”, în sensul că este prevăzută poziţia de “Preşedinte al UE”, cu un mandat de doi ani şi jumătate, dar din nou fără alegeri. Şi nu întâmplător, încă de anul trecut aveam deja pretendenţi, ca Blaire, Jean-Claude Juncker sau chiar Jose Manuel Barroso, la “scaunul” menţionat. Dar nimic de cetăţeni, de vot sau alegeri. Şi ne mirăm că în unele ţări apare opoziţie la astfel de abordări.

Tot zicem că 1% din populaţia UE (irlandezii) ne blochează construcţia europeană. Păi hai să facem referendumuri europene cu adevărat europene, cu vot simultan în cele 27 de ţări membre. Iar dacă iese majoritatea în ansamblu, avem confirmarea că există suportul cetăţenilor, iar dacă nu iese cum s-a propus, cel puţin nu ne frustrăm că nu e corect şi poate chiar ne dăm demisia din funcţia respectivă. Politicienii ştiu că un referendum câştigat dă putere, iar cazul Preşedintelui Băsescu la nivelul sistemului politic românesc este concludent. Cetăţenii îţi dau ceva ce construcţiile de culise îţi sugerează doar că este posibil.

Comisia Europeană nu cred că are prea mult de făcut după acest “şoc irlandez”. E timpul însă ca marile familii politice europene, cu liderii lor naţionali – menţionez cu toţi marii lor lideri – să acţioneze. E nevoie de 3-4 partide politice europene, pe liniile doctrinare existente. E nevoie ca aceste partide să aibă lideri care să se poată “bate” în alegeri, în orice stat membru, nu să fie nişte “umbre” (sau chiar “umpluturi”) ale liderilor naţionali. Şi atunci să înceapă show-ul în disputa pentru a câştiga Parlamentul European, dar repet, cu cap de listă liderul european. Iar atunci, dacă este cazul, câştigătorul să devină lider european. Da, vreau ca un lider danez, să le vorbească slovenilor şi bulgarilor, secondat desigur de liderul naţional, dar nu invers. Cu siguranţă că vom avea mai multă dezbatere reală despre UE şi despre avantajele sistemului, decât să fim ca acum, victime ale unor “scamatorii de comunicare europeană”.

Dan LUCA / Bruxelles

Rolul presei locale şi regionale în comunicarea europeană

...aşa s-a numit dezbaterea pe care am moderat-o azi, în incinta Comitetului Regiunilor din Bruxelles. Împreună cu experţi în relaţiile cu presa de la Comisia Europeană, Parlamentul European şi Comitetul Regiunilor, am încercat să purtăm o discuţie cu aproximativ 60 de ziarişti, veniţi pentru două zile la Bruxelles la cursurile Universităţii de Vară, organizate de Grupul politic EPP.

E bună ideea de a “aduce” presa locală la Bruxelles. Acum câteva zile ziceam că tinerii care studiază afaceri europene trebuie să observe mecanismul de la centru, dar poate că şi în presa locală trebuie să se creadă mai mult. Media regională şi locală sunt în mod particular bine plasate pentru a conduce jurnalismul civic datorită apropierii de cititori sau audienţă.

Utopia unei sfere publice europene a fost subliniată de participanţi. Activitatea media predomină în dezbaterea legată de europenizarea sferei publice, mass media reprezintă un adevărat forum instituţionalizat de dezbatere.

Câteva idei desprinse din dezbaterea de azi:
- Dacă sunteţi ziarist la presa locală şi aveţi nevoie de informaţii despre Uniunea Europeană, contactaţi direct reprezentanţele Comisiei Europene din ţara dumneavoastră. Cei care lucrează aici vă vor îndruma către cei care vă vor putea răspunde la întrebări (Comisia Europeană);
- Problema este că Uniunea Europeană produce prea multe ştiri, e enorm de mult şi dificil de digerat, iar de cele mai multe ori este o informaţie de proastă calitate (ziarist german);
- Folosesc sursa europeană ca pe o sursă alternativă în a verifica informaţia venită din prima sursă, de obicei cea de la Guvern (ziarist român).
Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: FINANTE (2)

Recent prezentam principalii actorii europeni din politica financiară europeană, începând cu federaţiile “industriale mari”.

În acest mesaj voi încerca să identific federaţiile industriale mici sau de nişă din această politică sectorială. În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.

AIM – Asociaţia Internaţională a Societăţilor Mutuale
(fără membru în România)

AISAM – Asociaţia Internaţională a Societăţilor de Asigurare Mutuală
(fără membru în România)

Bipar – Federaţia Europeană a Societăţilor de Intermediere în Asigurări
(UNSICAR - Uniunea Naţională a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în Asigurări din România)

EALIC - European Association for Listed Companies
(fără membru în România)

EBIC – Comitetul Industriei Bancare Europene
(doar federaţii bancare)

EFBS - Federaţia Europeană a Societăţilor pentru Locuinţe
(HVB Banca pentru Locuinţe S.A. şi Raiffeisen Banca pentru Locuinţe S.A.)

ECBS – Comitetul European pentru Standarde Bancare
(doar federaţii bancare)

EDFI – Instituţiile pentru Dezvoltare Financiară Europeană

EFR – Masa Rotundă a Serviciilor Financiare Europene
(doar persoane fizice, nici un român)

EFRAG - European Financial Reporting Advisory Group
(fără membru în România)

EPC – Consiliul European pentru Plăţi
(ARB - Asociaţia Română a Băncilor)

Eurofinas
(fără membru în România)

CFE – Confederaţia Fiscală Europeană
(fără membru în România)

Euroshareholders
(AAR - Asociaţia Acţionarilor din România)

FEFSI - European Federation of Investment Funds and Companies

SWIFT - Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication

Dacă este să observăm organizaţiile non-guvernamentale din acest sector, trebuie să remarcăm în sperial munca celor de la:
beuc - Organizaţia Consumatorilor Europeni(APC - Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor)

Romania nu stă la fel de bine cu reprezentarea în organizaţiile europene, în ceea ce priveşte federaţiile mici sau de nişă din industria financiară, deşi există progrese în ultimii ani.

Românii sunt tot mai preocupaţi de siguranţa lor financiară, după retragerea din câmpul muncii, fiind conştienţi de pensiile mici din România. Pe lângă pensiile care recent au fost impuse a fi încheiate cu fonduri de pensii private, se apelează tot mai mult, la serviciile societăţilor de asigurări de viaţă, de sănătate, a locuinţelor şi a altor bunuri.

Falimentele societăţilor care le promiteau câştiguri rapide i-a făcut pe români să fie conştienţi şi poate de multe ori mult prea rezervaţi în ceea ce priveşte alegerea unei anumite societăţi. Un nume sonor, de success în străinătate, le induce, pe bună dreptate, siguranţa.

Viitorul ne rezervă o dinamică interesantă. Nu va mai fi un lucru deosebit de dificil să obţi un credit sau să închei o asigurare cu o bancă din alt stat membru UE, sau să realizezi acest lucru de la distanţă, prin internet sau telefon, utilizând noile facilităţi puse la dispoziţia clienţilor europeni.

Dan LUCA / Bruxelles

Noua imagine a EuroNews-ului

Publicasem recent un articol despre sursele de informare instituţionale şi non-instituţionale în UE. Menţionam că dacă vorbim de televiziune ne gândim la EuroNews, BBC şi CNN ca principale surse de informare.

Vreau să felicit pe această cale colegii de la EuroNews pentru efortul pe care îl fac şi pentru noua imagine lansată pe 4 iunie 2008.

Dan LUCA / Bruxelles

Green Week sau Greenpeace?

De câţiva ani particip la “Săptămâna Verde”, organizată anual de către Comisia Europeană la începutul lunii iunie.

Menţionam că în Bruxelles sunt aproximativ 100 de evenimente europene pe zi, ceea ce crează o densitate enormă de “conţinut“ european. Şi cu prilejul acestui eveniment s-au adunat sute de participanţi, “locatari” ai Bruxelles-ului european sau “vizitatori”.

Interesantă abordarea de anul acesta, foarte vizibilă prezenţa United Nations Environment Programme (UNEP) încă din deschidere, ceea ce dă un mesaj clar că situaţia mediului înconjurător depăşeşte cu mult frontierele UE, iar abordarea trebuie să fie la scară planetară.

Se aşteaptă multe şi de la SUA în domeniul protecţiei mediului înconjurător, iar schimbarea liderului de la Casa Albă impacientează experţii şi dă speranţă.

În rest o picanterie, observaţi logo-ul Green Week de anul acesta? Nu vi se pare că este pe aceeaşi linie cu cel al Greenpeace? Să fie un semnal sau e doar întâmplare?

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: FINANTE (1)

Până acum am prezentat grupurile de interes din Bruxelles-ul european din politica energetică, mediu înconjurător, transporturi şi sănătate.

Prezint azi actorii europeni din politica financiară europeană, începând cu federaţiile “industriale mari”. În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.

CEA – Federaţia Europeană de Asigurare şi Reasigurare
(UNSAR - Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare)

EACB – Asociaţia Europeană a Băncilor Cooperatiste
(Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP)

EAPB – Asociaţia Europeană a Băncilor Publice
(fără membru în România)

EBF – Federaţia Europeană a Băncilor
(ARB - Asociaţia Română a Băncilor)

EMF - European Mortgage Federation
(ANL- Agenţia Naţională pentru Locuinţe şi Domenia Credit)

ESBG – Grupul European al Băncilor de Economii
(CEC- Casa de Economii şi Consemnaţiuni)

EVCA - european private equity & venture capital association
(fără membru în România)

FEE – Federaţia Europeană a Contabililor
(C.E.C.C.A.R.- Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România)

FESE – Federaţia Europeană a Burselor de Valori
(S.C. Bursa de Valori Bucureşti S.A.)

Leaseurope – Federaţia Europeană a Asociaţiilor de Leasing şi Închirieri Auto
(Asociaţia de Leasing şi Servicii Financiare Nebancare şi ASLR - Asociaţia Societăţilor de Leasing din România)

Asociaţia cea mai puternică la nivel european este, aşa cum este normal, Federaţia Europeană a Băncilor, care grupează sub “umbrela” sa asociaţiile naţioanale a băncilor din UE, dar şi din Elveţia, Islanda, Norvegia, Liechtenstein.

La o simplă privire se poate observa faptul că în acest domeniu, România este prezentă ca membră în majoritatea marilor federaţii europene.

Este perfect adevărat faptul că sistemul financiar românesc mai are paşi de făcut până a ajunge la nivelul altor membre din Uniune. La fel de adevărat este şi faptul că piaţa bancară din România s-a dezvoltat foarte bine, atât înainte de aderarea la UE, constrânşi fiind de condiţiile impuse, cât şi după aderare.

Tot mai mulţi dintre români preferă să apeleze la serviciile societăţilor de credit, de leasing sau de asigurare şi încearcă să fie cât mai bine informaţi, deşi nu am reuşit să depăşim în totalitate convingerea că “nu e bine să te încurci cu băncile”.

Dan LUCA / Bruxelles