Cultura şi diaspora româneascã

Sãptamâna trecutã am participat la o dezbatere despre cultura şi diaspora româneascã. Subiectul este vast şi desigur plin de interpretãri. Nu este prima datã când ating problema diasporei pe acest blog, am facut-o încã din august 2008.

Cultura României este, dupa unele definiţii, ansamblul de valori materiale şi spirituale produse pe teritoriul României. Românii care trăiesc în afara teritoriului Statului Român au avut însă, de-a lungul istoriei, o contribuţie hotărâtoare în păstrarea identităţii culturale româneşti. De regulă, regimul comunist din România, i-a înfierat şi boicotat multă vreme pe intelectualii stabiliţi în străinătate ca "transfugi" sau uneori chiar ca trădători de ţară.

Bruxelles-ul este poate singurul loc din afara României unde avem două “diaspore româneşti”, total distincte, bine coagulate, care au atins deja masa critică de reprezentare. Pe lângă românul „emigrant” avem şi pe acei pe care putem să-i numim „expaţi”. În aceastã clasificare nu este nimic elitist, însã e bine de avut repere de activitate şi de înţeles ceea ce doreşte fiecare român de la România. Aşa cum românii de la oraş au preocupãrile lor, iar cei de la sate gãsesc importante alte subiecte, e cumva asemãnãtor şi în cazul celor douã diaspore, care se suprapun în capitala comunitarã. Nu putem sã vorbim despre „cota de ţarã în institutiile europene” celor care lucreazã în construcţii şi menaj, la fel cum nu putem sã vorbim românilor care îşi desfaşoarã activitatea la Comisia Europeanã sau la Consiliu, despre drepturile de muncã ale românilor în Belgia.

Desigur cã Bruxelles-ul nu este doar al “europenilor”, ci este al tuturor, dar nici nu putem trece cu vederea 100.000 de oameni care trãiesc în capitala Belgiei fiindcã aici este, printre altele, “capitala Europei”.

Iar despre diaspora romaneascã şi despre impactul sãu în România, am zis deja în campania electoralã pentru Parlamentul European: cred în necesitatea unei abordări noi în discursul politic din România, care să ţină cont de vocea diasporei române şi de nevoile acesteia. Diaspora românească nu trebuie să îşi facă iluzii, până nu se coagulează politic, prin construcţii solide şi democratice, pentru a avea legitimitatea de a fi luată în serios, nu va avea nici un impact real.

Dan LUCA / Bruxelles