Revin cu câteva idei legate de ocuparea celor mai înalte poziţii în UE. În cadrul Comisiei Europene, locurile de directori generali sunt ocupate, conform regulilor interne, prin sistemul “rotativ”. În noiembrie 2009, José Manuel Barroso a anunţat noua echipă şi portofoliile “pregătite” pentru comisarii europeni, iar “dansul” Directorilor Generali a început.
După regulile de mobilitate, pe poziţiile superioare din organigrama europeană, de directori generali sau directori generali adjuncţi, este necesară o rearanjare, la fiecare 5 ani, sau în cazuri excepţionale după 7 ani de la obţinerea mandatului. Deci, din 1999, de la aplicarea acestui principiu, ne aflăm la cea de-a treia schimbare de acest gen.
Nu este o muncă uşoară, responsabilităţile nu sunt de neglijat, însă cum spuneam şi în toamnă legat de prezenţa românească în instituţiile europene, şi gradul de “completare a cotei”, România continuă să lipsească de la masa acestor negocieri.
Acum, după ce avem un comisar european cu un portofoliu respectabil, trebuie să forţăm şi ocuparea poziţiei de Director General (sau Adjunct) care ne revine ca şi cotă de ţară membră a UE.
Dan LUCA / Bruxelles
Ma bucur sa constat ca este reluata tema prezentei (sau mai curand absentei) romanesti in posturile cheie din institutiile europene. Am intrat in al 4-lea an de cand Romania face parte cu drepturi depline din UE si cu toate acestea pot fi numarati pe degetele de la o mana cei care au primit titularizare pe posturi de sef de unitate, din totalul de 27 cati contine lista de rezerva publicata in 2008 si care expira la finalul acestui an. Nu iau in calcul aici posturile de director care sunt decise printr-o procedura aparte si unde, asa cum se spunea pe buna dreptate cu ceva timp in urma, reprezentarea romaneasca este sub "cota". Ma refer doar la acei romani care au trecut cu succes concursul EPSO pentru posturi de management si care asteapta de aproape 2 ani sa fie luati "in carti" de catre factorii de decizie din institutii. Privind "staff figures" s-ar putea deduce ca statisticile sunt putin mai favorabile dar nu trebuie uitat ca acolo sunt inclusi si functionarii care, desi au un anumit grad, nu indeplinesc functii de management (precum, de exemplu, membrii cabinetelor). Cred ca este deja ceasul al 12-lea in care, atat mass-media cat si toate organizatiile politice si administrative romanesti al caror cuvant se poate face auzit, sa inceapa o campanie sustinuta de promovare a interesului romanesc la Bruxelles.
RăspundețiȘtergereRomânia are încă doi ani să ocupe cota repartizată, iar Guvernul României trebuie să facă presiuni constante asupra instituţiilor comunitare pentru a accelera precedurile - lobby-ul de ţară este cel mai puternic în Bruxelles-ul european. Am încercat să atrag atenţia asupra faptului că România trebuie să conceapă mecanisme pentru a face parte din procesul decisional de aici.
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr presa românească poate să joace un rol crucial în acest subiect, dar trebuie o abordare documentată, fără polarizări politice româneşti.
Dan LUCA