Discuţia despre posibile alegeri primare la nivel european începe să prindă contur. Cred că este interesant să realizăm o simulare asupra impactului pe care l-ar avea un astfel de mecanism asupra anumitor sectoare.
M-am gândit să analizez pentru început impactul asupra activiştilor de Stânga.
Îmi amintesc cu mare plăcere lansarea candidaţilor PSD pentru alegerile europene din 2009. Atunci, la Piteşti, într-o sală plină de activişti social-democraţi din România, preşedintele PSD ne-a explicat că datorită activiştilor şi „campaniei la bază” voturile vor veni către PSD şi PSD-ul va avea reprezentanţi în Parlamentul European. Iar ce mi-a atras atenţia a fost mesajul: „Nu uitaţi de cei care au lucrat la campania voastră după ce sunteţi aleşi. Datorită lor sunteţi la Bruxelles şi Strasbourg.”
Un partid politic nu poate exista fără activişti, iar rolul lor este vital în orice campanie electorală. E nevoie ca marea masă a membrilor de partid să înţeleagă importanţa fiecărei campanii şi rolul aleşilor în forurile legislative locale, regionale, naţionale sau europene.
Dacă este să mă refer la campania pentru europene, activistul social-democrat, desigur cu excepţii, a reuşit cu greu să se calibreze la o acţiune de 2-3 luni, premergătore datei de 7 iunie 2009, în care o mână de oameni erau trimişi la Bruxelles, pe bani grei, să le reprezinte interesele. Opacitatea mecanismului european, complexitatea unei organizaţii precum Uniunea Europeană, face ca omul simplu să nu reuşească să se identifice în mod real cu marile slogane europene. Iar cu expresii de genul „dacă socialiştii câştigă alegerile la nivel european vom avea influenţă în alegerea comisarilor europeni” nu rezolvăm nimic. Chiar de multe ori are un efect de bumerang.
Activistul la bază doreşte implicarea, dar vrea să fie tratat cu respect. Jocurile de culise sunt importante în politică, dar competiţiile politice deschise, alegerile, sunt cele care aduc sarea şi piperul oricărei dezbateri.
Dacă am avea alegerile primare, pregătite cu 2-3 ani înainte de alegerile europene, activiştii locali ar putea înţelege mai devreme importanţa confruntărilor europene, ar putea convinge şi pe alţii că implicarea în astfel de acţiuni are relevanţă pentru ei.
Un candidat la o funcţie publică este mult mai deschis în campania electorală, şi de ce nu, pentru obţinerea nominalizării social-democraţilor români (şi implicit acordării – să zicem – a celor 14 voturi pe care România le are în Consiliu) candidaţi precum Tony Blair sau José Luis Rodrigues Zapatero, ar încerca să convingă PSD-iştii din Bucureşti, Iaşi sau Cluj?
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu