În cel mai recent
material pe care l-am semnat pentru ziarul clujean Făclia,
am atins subiectul migraţiei forţei de muncă, şi am insistat pe situaţia românilor
pe piaţa forţei de muncă europeană..
Redau în
continuare articolul integral, publicat miercuri, 4 decembrie:
...........
Ce înseamnă
migraţia forţei de muncă în era globalizării? Ceva cît se poate de firesc, mai
ales că mobilitatea este mult facilitată şi de avîntul tehnologic, de noile
abordări pe piaţa muncii şi sprijinită de politicile europene.
Dar ce
aşteptări au românii care vor să se repatrieze? Dacă ne referim la
administraţie, aşteptările românilor din străinătate de la Statul român sînt ca
acesta să vegheze ca drepturile omului şi drepturile de cetăţeni ai UE să le
fie respectate de ţara adoptivă: accesul la justiţie, accesul la educaţie,
accesul la asistenţă medicală şi socială, accesul la piaţa muncii sau
echivalarea diplomelor şi competenţelor. Privită din afara României,
infrastructura este deficitară.
Sănătatea este
un punct critic al calităţii vieţii în România. Există o lipsă de transparenţă
şi o serie de semne de întrebare în ce priveşte: ce asigurări există în
România, ce se rambursează sau ce drepturi ai ca cetăţean român în propria
ţară. Multe ţări au strategii clare pentru ca, după pensionare, cetăţenii să se
repatrieze “cheltuind pensia în ţara de origine”. Nu există o astfel de viziune
în România. Există o lipsă de vizibilitate privind pensiile aferente anilor
deja lucraţi în România – mai multă claritate în această privinţă poate
contribui la recîştigarea încrederii în autorităţi.
Emigraţia în
masă din ultimele două decenii îşi arată astăzi “preţul’’ scump pentru România.
Dacă în marile oraşe fluxul migraţiei rămîne încă pozitiv, satele sînt depopulate,
în special în sud şi est, comunitătile confruntîndu-se cu propriile lor
tragedii sociale. Copiii care au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în
străinătate sînt de ordinal sutelor de mii. Migratia românilor provoacă
îngrijorare şi în rîndul angajatorilor de la noi, care se văd nevoiţi să-şi
acopere deficitul de talente prin importuri de personal specializat.
Reprezentanţii companiilor se plîng că Germania, Spania şi Italia sînt
principalele state care “fură” muncitorii români calificaţi.
Dar, în context
larg european, trebuie să recunoaştem că migraţia are un rol pozitiv pentru
ţările adoptive! Recent, în incinta Parlamentului European de la Bruxelles, am
avut plăcerea să moderez conferinţa “Migraţia forţei de muncă”. Punctul de
plecare al dezbaterii a fost un studiu realizat de Operations Research, care
prezintă rezultatele unui sondaj de opinie privind migraţia forţei de muncă, cu
accent asupra migraţiei românilor în Uniunea Europeană, ale cărui concluzii vin
să îi combată pe cei care încearcă să îi denigreze pe români.
Precizam cu
această ocazie că îi cunosc bine pe compatrioţii noştri care lucrează în Belgia
în construcţii sau menaj, sau care sînt studenţi sau conduc firme de succes în
Uniunea Europeană. Sunt oameni extraordinari! Aceştia se implică activ în viaţa
comunităţii din ţara de adopţie, creînd adevărate punţi între România şi ţările
unde ei muncesc şi trăiesc acum.
Apropo de
momentul deschiderii porţilor pentru români la începutul anului viitor, insist
să subliniez că acest 1 ianuarie trebuie bine pregătit. Nu putem doar să
aşteptăm data de 1 ianuarie 2014 – e nevoie de o campanie de informare atît
pentru cei din ţară, cît şi pentru cei care sînt plecaţi, despre ceea ce înseamnă
acest moment care va deschide dreptul de a lucra în UE pentru cetăţenii români.
Cred că dacă ei vor cunoaşte mai bine legislaţiile din ţările respective,
drepturile şi obligaţiile, vom avea un succes al acestui 1 ianuarie 2014, aşa
cum vedem că se întîmplă în ţări ca Italia, unde piaţa este deja deschisă şi nu
sînt conflicte sociale.
Personal, consider
că nu va exista o discriminare a românilor pe piaţa muncii în ţările europene
după 1 ianuarie 2014. Iar dacă vor apărea totuşi astfel de situaţii sînt mecanisme
de a le semnaliza, atît la nivel local, naţional şi european, pentru că avem
aleşii noştri în Parlamentul European, dar sînt şi ambasadele şi consulatele.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu