Dan LUCA – articol în ziarul Prahova – Bagaj “de serviciu”

În contextual globalizării, mobilitatea şi flexibilitatea în muncă, noţiuni din ce în ce mai utilizate în domeniu resurselor umane, devin fenomene obişnuite. Uniunea Europeană încurajează prin măsurile adoptate, fiind nevoie de crearea structurilor care să sprijine noile tendinţe pe piaţa forţei de muncă. 

Redau în continuare materialul pe care îl scriam pe această temă pentru ziarul Prahova:

…………..

În contextul globalizării, dar şi în cel al avântului tehnologic, fenomenul migraţiei forţei de muncă a căpătat din ce în ce mai multa amploare. La cum se mişcă lucrurile, ar trebui să fim mereu cu “bagajul” pregătit. Uniunea Europeană sprijină de mult timp cu succes mobilitatea în scop educaţional prin diverse programe şi iniţiative, dintre care cel mai cunoscut este programul Erasmus, însă încurajează prin măsurile adoptate şi alte forme de mobilitate profesională.

Mobilitatea forţei de muncă trebuie analizată din mai multe perspective. Vorbim astfel de mobilitate geografică, indiferent că este externă sau internă, şi aşa-zisa “mobilitate ocupaţională”, în cazul în care se discută de reorientarea în carieră. Într-o lume atât de dinamică nu poţi exista dacă nu dai dovadă de flexibilitate, chiar şi atunci când vine vorba de schimbarea meseriei, avem atâtea exemple de profesionişti care au reuşit în domenii total opuse decât cele în care s-au şcolit.

În ceea ce priveşte mobilitatea geografică internă trebuie luate în considerare diferenţele regionale cauzate de dezvoltarea economică, precum şi de situaţia pieţei forţei de muncă. Apare astfel necesitatea de a compensa deficitul de forţă de muncă în anumite domenii ale pieţei locale şi regionale. După ultimul recensământ se constată că, de exemplu, în regiunea Nord-Vest, judeţul Satu Mare prezintă cel mai înalt nivel al migraţiei interne, iar judeţul preferat de români pentru a se stabili este Clujul.

România trebuie să se integreze progresiv în modelele ocupaţionale de tip european, o provocare ce presupune orientare mai mare spre investiţia în resursa umană, atât sub aspect educaţional, cât şi din punct de vedere al celui al dezvoltării competenţelor profesionale.

Este interesant faptul că 3 din 4 români cunosc personal pe cineva care este plecat să muncească în străinătate într-o ţară din UE. Merită subliniat că aproape 50% dintre aceştia sunt plecaţi de peste 5 ani. Fiind de 16 ani la Bruxelles, îi cunosc bine pe compatrioţii noştri care lucrează în Belgia în construcţii sau menaj, care sunt studenţi sau conduc firme de succes în Uniunea Europeană. Sunt oameni extraordinari! Aceştia se implică activ în viaţa comunităţii din ţara de adopţie, creând adevărate punţi între România şi ţările unde ei muncesc şi trăiesc acum. E drept, din păcate încă există cazuri în care pe fondul stereotipiilor greşit perpetuate, cetăţenii anumitor ţări sunt consideraţi o ameninţare pentru ţara gazdă. Recent, în incinta Parlamentului European de la Bruxelles, am avut plăcerea să moderez conferinţa „Migraţia forţei de muncă”. Punctul de plecare al dezbaterii a fost un studiu realizat de Operations Research, care prezintă rezultatele unui sondaj de opinie privind migraţia forţei de muncă, cu accent asupra migraţiei românilor în Uniunea Europeană.

Majoritatea românilor aflaţi acum în România nu doresc să plece la muncă în străinătate în următoarele 6 luni – 86% dintre cei chestionaţi exprimă acest lucru. Acest studiu confirmă datele prezentate acum un an în urma sondajului realizat în rândul tinerilor români din Diaspora. 69% dintre aceştia consideră că întoarcerea în România reprezintă o dorinţă şi o posibilitate reală.

Dan LUCA / Bruxelles